Dialogul între preoții BORu și BOUkr: despre schismă, autocefalie și "OMS"

Preotul Pavel Ostrovski și Preotul Maximian Pogorelovski. Imagine: UJO

Doi preoți, din BORu și BOUkr,  la o emisiune au discutat despre multe subiecte: Sinod, "OMS", autocefalie, etc. Dar principalul a fost dialogul care ne lipsește.

În data de 17 iunie 2022 a avut loc o difuzare semnificativă pe YouTube – un dialog între cel mai popular preot-blogger din Biserica Ortodoxă Rusă Pavel Ostrovski și purtătorul de cuvânt al Eparhiei de Odesa din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene Maximian Pogorelovski.

De ce acest dialog a fost special? În primul rând, este semnificativ însuși faptul că a avut loc. Nu este un secret pentru nimeni că după Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, a izbucnit un val de critici din partea Bisericii Ortodoxe Ruse. Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost numită rebelă, schismatică și caracterizată cu alte cuvinte rele. La rândul său, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu înțelege sprijinul Bisericii Ruse pentru  "operațiuneaea militară specială". Pe scurt, au fost multe de discutat, cu atât mai mult că interlocutorii au vorbit sincer, pe un ton prietenos și cu respect unul față de celălalt. A fost o emisiune foarte lungă, așa că vom evidenția unele lucruri mai importante.

Despre Sinod și Independența Bisericii Ortodoxe Ucrainene

Emisiunea a început cu o succesiune de întrebări și răspunsuri. Preotul Pavel și-a exprimat nedumerirea față de statutul actual al Bisericii Ortodoxe Ucrainene după Sinod, pentru că pe de o parte, hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene declară independența deplină față de Biserica Ortodoxă Rusă, iar pe de altă parte, mulți ierarhi ucraineni (de exemplu, Mitropolitul Clement) susțin că nimic fundamental nu s-a schimbat.

Preotul Maximian a reamintit că de 30 de ani, Biserica Ortodoxă Ucraineană deține, de fapt, drepturile unei Biserici autocefale, iar acum (la Sinod) pur și simplu a reafirmat acest statut. În condițiile în care se află astăzi Biserica, Sinodul a fost necesar: "La noi Biserica are multe judecați și procese, toate registrele sunt blocate și nu putem înregistra un paroh nou la parohie, nici o comunitate nouă, pentru că ei încearcă să ne redenumească în Biserica Ortodoxă Rusă în Ucraina".

Totodată, părintele a subliniat că după Sinod nu a existat nicio ruptură a comuniunii euharistice nici din partea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nici a Bisericii Ortodoxe Ruse, așa cum s-a întâmplat între Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Ucraineană și Patriarhia Constantinopolului, și cu Întâistătătorii Bisericii Ortodoxe a Greciei și Bisericii Ortodoxe a Ciprului.

Despre nepomenirea Patriarhului

Una dintre cele mai controversate probleme după Sinod a fost decizia de a înceta pomenirea Patriarhului Chiril în bisericile BOUkr. Preotul Maximian a amintit că o astfel de practică există în Biserica Ortodoxă Ucraineană încă de la înființare:

"O să divulg un secret pentru cei care locuiesc în Rusia și Belarus. Nepomenirea Patriarhului este o normă din 1990. Cu binecuvântarea Patriarhului Alexie, în regiunile de vest ale țării (unde problema era acută) nu se face pomenirea Patriarhului. Când Patriarhul Chiril a devenit Întâistătător, el a binecuvântat să fie pomenit doar Preafericitul Mitropolit Onufrie și ierarhul conducător în acele regiuni ale Ucrainei unde a existat un anumit conflict pe acest teren. Aceasta era o normă și nimeni nu i-a acordat atenție. Iar acum este în centrul atenției".

În acelaşi timp, preotul Maximian a reamintit de hotărârea Sinodului care permite eparhiilor individuale să trăiască după Statutul anterior și să-l pomenească pe Patriarh.

Despre autocefalie și unitatea euharistică

Războiul din Ucraina a pus amprenta și asupra relațiilor ortodoxe. Preotul Maximian spune că din 24 februarie, Biserica Ortodoxă Ucraineană trăiește într-o cu totul altă realitate și s-a schimbat acum starea de spirit din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Potrivit preotului, majoritatea episcopilor, preoților și mirenilor doresc autocefalie.

Dar în același timp, ei doresc să păstreze relațiile frățești și unitatea euharistică cu Biserica Rusă: "Toți vrem să păstrăm unitatea. Vreau să vin la voi când totul se va termina și oamenii vor înțelege că războiul înseamnă porțile deschise ale iadului în lume. Ne vom împăca cu toții și vom uita toate supărările, deși va fi foarte greu".

Preotul a reamintit că autocefalia este dată de Biserica Mamă (Biserica Ortodoxă Rusă – Red.), și trebuie aprobată de celelalte Biserici Autocefale. Și în opinia sa, BORu ar trebui să inițieze acest proces: "Cred că acest fapt ar fi o exsprimare a dragostei și conduitei creștine, luându-se în considerare circumstanțele în care ne aflăm".

Preotul Pavel spune că însăși esența cuvântului "Biserică" constă în adunare și unitate. Și în opinia sa, ortodocșii nu trebuie să fie dezbinați, ci dimpotrivă, trebuie să tindă spre unitate. Dar dacă luăm problema Bisericii Autocefale Locale din Ucraina, "ținând cont de numărul de eparhii, parohii, credincioși, ținând cont de tradițiile spirituale ale Ucrainei, ținând cont de istoria acesteia, care nu este nici măcar legată de Imperiul Rus, ținând cont de evenimentele recente (războiul), dacă aș fi trimis la un Sinod Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, cu siguranță aș vota pentru autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Acest lucru ar contribui cu siguranță la liniște și pace".

Preotul crede că autocefalia ar ajuta la unirea ortodocșilor în interiorul Ucrainei: "Cred că dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană ar fi autocefală și ar primi autocefalie cu drepturi depline în mod canonic, mulți oameni vor reveni în sânul ei de la așa-zisa BOaU".

Despre retorica unor preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse

Preotul Maxmian consideră că critica la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene din partea unor preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse nu este justificată și doar subminează situația deja dificilă din Ucraina și provoacă conflicte și tulburări în rândul creștinilor ortodocși: "Nu există schismă, dar retorica unor astfel de preoți o poate provoca. Din păcate, ați spus și dumneavoastră (Părintele Pavel Ostrovski – Red.) că s-a produs o schismă, deși nu există schismă ca atare, nimeni nu a declarat-o. De ce să vorbim despre aceasta? Ca să aibă loc?".

Preotul spune că retorica unor preoți a Bisericii Ortodoxe Ruse nu este diferită de falșii preoți ai BOaU și vizează distrugerea: "Oamenii din BOaU ne agită să cerem anatemă pentru Patriarh, în schimb, preoții Bisericii Ortodoxe Ruse îndeamnă  ca ienoriașii să se împărtășască doar în acele biserici în care se pomenește Patriarhul. Deși Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a dat libertatea deplină de alegere tuturor eparhiilor... Dar voi, preoții, nu aveți un astfel de scop –distrugerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Deci, este necesar să vorbim despre unitate și pace, căci suntem uniți printr-un potir, în Sfânta Euharistie.

Iar unitatea nu poate fi doar în subordonare administrativă... Altfel, ne-am fi apropiat de catolicism, unde există un singur cap și toată lumea îi este subordonată pe tot pământul. Dacă ar fi un astfel de Patriarh, un singur Sinod, un singur Sobor Arhieresc și toți am fi în această unitate. Unitatea în Hristos poate fi păstrată dacă avem dragoste în inimile noastre. Dacă vom păstra această dragoste, vom fi în comuniune".

Despre insultele la adresa ucrainenilor și atitudinea față de Operațiunea Militară Specială

Părintele Pavel Ostrovski crede că insulta publică a poporului ucrainean, ceea ce își permit unii preoți ruși, este ceva inacceptabil: "Cred că acest lucru este categoric greșit. Cred că menirea unui preot nu este să facă acesta. Este fundamental neomenesc, chiar și pentru un ateu. Nu poți lua și insulta un popor întreg. Când se scrie denumirea țării "404", scriu denumirea ei cu literă mică, nu scriu "ucraineni", ci "haholi". Este un păcat grav, este rău. Este o incitare la ură interetnică".  

În ceea ce privește Operațiunea Militară Specială ("OMS"), preotul spune că nu este de acord cu cauzele acesteia: "Nu sunt de acord cu majoritatea cauzelor, iar ca creștin ortodox consider că războiul este cu siguranță un rău". El afirmă că la Moscova și în partea europeană a Federație Ruse sprijinul pentru războiul Rusiei purtat în Ucraina este de aproximativ 50%. Cu cât mergi spre est, cu atât este mai puternic. În Habarovsk, de exemplu, este 80/20.

În același timp, un număr covârșitor de creștini ortodocși din Biserica Ortodoxă Rusă își doresc sincer ca în Ucraina să fie pace și se roagă pentru încetarea vărsării de sânge.

Despre atitudinea față de Biserica Ortodoxă Ucraineană ca schismă și interzicerea Împărtășaniei

Părintele Pavel a recunoscut că s-a înșelat când l-a susținut pe Gheorghe Maximov în declarațiile sale că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află acum în schismă și că acolo nu este permisă Împărtășania: "Aceasta a fost greșeala mea și o recunosc public. Desigur, eu nu sunt de acord cu părintele Gheorghe Maximov: dacă nu s-a anunțat ruperea comuniunii euharistice, înseamnă că nu este nevoie să tulburăm oamenii. Mai mult, poporul din Ucraina are în prezent destule ispite. Atât timp cât nu există decizii cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană (n-aș vrea să fie luate), păstrăm unitatea. Împărtășiți-vă".

Unde este Dumnezeu? M-am rugat, dar El nu ne-a ocrotit

Pr. Pavel crede că numai cei care au văzut moartea cu ochii și cei care au pierdut pe cei dragi pot vorbi obiectiv despre război. El și-a amintit că la parohia sa a slujit o slujbă de pomenire pentru două femei: fiul uneia a luptat în armata rusă, nepotul celeilalte – în forțele militare ale Ucrainei.

"Ele stăteau una lângă alta și nici nu știau că cei morți sunt din armate diferite. Și fiecare dintre ele m-a întrebat foarte sever: "Unde este Dumnezeu? M-am rugat, dar El nu ne-a ocrotit". Și nu aveam ce să le spun decât să mă rog. Și sunt foarte smerit când îmi exprim opiniile în astfel de cazuri".

Preotul spune că primește multe scrisori din Ucraina. Și încearcă să-i înțeleagă în egală măsură pe cei care au suferit în Donbas timp de 8 ani și pe cei care suferă acum în Ucraina: "În această situație, ca preot, nu pot decât să mă rog și să-mi folosesc menirea de a chema oamenii la iubire și pace. Cel puțin pe creștinii din biserică".

Dacă ucrainenii sunt o turmă de credincioși, ei trebuie să simtă compasiune

Preotul Maximian a explicat că preoții Bisericii Ortodoxe Ucrainene se află într-o situație dificilă și nu așteaptă ordine autoritare de la arhiereii Biserici Ruse, ci compasiune: "Acum, când este moarte în jur, nu ne este frică de ea. Dar este groaznic când alții mor: copii, femei, cand mor prin violență, cand copiii plâng de ororile razboiului, asta este groaznic. Deci nu trebuie să fie așa, Dumnezeu nu a creat lumea pentru aceasta... Daca noi suntem turma voastră, daca ne considerați frații voștrii, ar trebui să compătimiți împreună  cu noi".

Cum să-l pomenesc pe Patriarhul Chiril la o înmormântare sau la o liturghie, când soldații stau acolo înainte de a fi trimiși pe front (aceasta este o situație reală) și cunosc declarațiile lui (despre război – Red.)? Sau când o mamă plânge asupra fiului ei neînsuflețit care a fost ucis de soldații ruși? Sau cum să-l pomenească preotul al cărui fiu a fost ucis la război (de asemenea, o poveste adevărată)? Sau preotul caruia i-a fost ucis copilul mic lângă Kiev? Suntem nedumeriți. E greu să rămâi în subordinea administrativă care de fapt nu mai există".

Are rost să nu așteptăm ultima picătură de sânge a soldatului rus și a celui ucrainean?

Deja după eter, părintele Pavel Ostrovski a scris pe canalul său de Telegram: "După ce am postat videoclipul convorbirii mele cu un preot din Eparhia de Odesa din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, au existat polemici despre cine și ce a spus în timpul conversației. Unora nu le-a plăcut faptul că preotul ucrainean a acuzat Rusia de agresiune; unii m-au acuzat că nu i-am răspuns dur, amintindu-mi de cei opt ani de politica rusofobă în Ucraina...

Prieteni, acuzațiile reciproce și ura de astăzi reprezintă o oală plină, care se varsă deja peste margine, așa că mi se pare că cel puțin cineva trebuie să înceapă să asculte cealaltă parte, concentrându-se mai degrabă pe dialog decât pe dușmănie. Nu este ușor să faci aceasta pentru că patimile ne bântuie foarte puternic, dar trebuie să începem cumva acest dialog.

Se merită oare să bem paharul urii reciproce până la fund sau să nu așteptăm ultima picătură de sânge a soldatului rus și a celui ucrainean, și să începem discuțiile înainte ca toată lumea să moară pe front? Mai ales că mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să vorbim – toată istoria lumii spune asta; deci nu este mai bine să începețm deja acest proces?

Să nu fie la nivelul marilor funcționari, dar măcar ceva...

Cred că prin mila lui Dumnezeu, mai este loc pentru un dialog calm și demn, în pofida durerii cauzate de pierderi și a fricii pentru viitor".

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Susțineți apelul Preafericitului Mitropolit Onufrie de a opri războiul și de a organiza un schimb de prizonieri?
da, Biserica trebuie să facă totul pentru încetarea războiului
81%
nu, trebuie să luptăm până la victoria deplină
5%
trebuie să ne rugăm - politicienii trebuie să se ocupe de război
14%
Total voturi: 21

Arhiva

Система Orphus