BOUkr și întrebarea "unde ați fost timp de opt ani?"

Biserica Ortodoxă Ucraineană să fi binecuvântat cu adevărat Operațiunea Anti-Teroristă (OAT)? Imagine: UJO

Odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, a apărut moda să acuzi BOUkr și Întâistătătorul ei de aprobarea ostilităților din Donbas din 2014. Să fie juste acuzațiile?

După izbucnirea războiului din Ucraina și în special după Sinodul care a avut loc la Teofania din Kiev, Biserica Ortodoxă Ucraineană și Întâistătătorul ei Preafericitul Mitropolit Onufrie au fost pe neașteptate acuzați că nu au protestat niciodată împotriva războiului din Donbas și aproape că l-ar fi binecuvântat.

Aceste acuzații pot fi privite ca o reacție la valul de refuzuri de a-l "pomeni" pe Patriarhul Chiril, care a apărut în Biserica Ortodoxă Ucraineană la scurt timp după invazia rusă. Mulți își justificau refuzul de a-l pomeni prin dezacordul lor cu poziția Patriarhului Rus care, să spunem așa, nu și-a exprimat public nemulțumirea față de "operațiunea militară specială" (OMS) dezlănțuită de Federațiea Rusă.

Acum se promovează cu insistență teza că Preafericitul Onufrie nu a protestat împotriva războiului din Donbas care durează din 2014, și prin urmare, ucrainenii trebuie să facă paralele și să se "liniștească″.

De exemplu, într-o videoînregistrare, preotul și bloggerul de la Moscova Gheorghii Maksimov a declarat că nu cunoaște vreun cuvânt rostit de Mitropolitului Onufrie prin care ar fi cerut pacea și încetarea războiului din Donbas, și că Preafericirea Sa a tăcut chiar și atunci când lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost acaparate și distruse. Prin urmare, din moment ce Mitropolitul Onufrie a tăcut atunci, înseamnă că acum ucrainenii nu pot avea nicio pretenție față de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Nu îi justificăm în nici un fel pe "nepomenitori" și cu atât mai mult nu îl criticăm pe Patriarhul Chiril – el are dreptul să acționeze așa cum consideră că este corect pentru Biserică. Dar este necesar să clarificăm teza despre tăcerea a Bisericii Ortodoxe Ucrainene și a Preafericitului Onufrie din 2014.

Căci Maximov nu este singur. Acum printre politicienii, LOMii și bloggerii care aprobă "OMS", sunt mulți care rostesc aceeași întrebare la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene – "Unde ați fost în cei opt ani?". Esența se rezumă la un set de întrebări-obiecții standard prin care o anumită parte a oamenilor încearcă să justifice războiul din Ucraina: de ce a tăcut Biserica Ortodoxă Ucraineană în toți acești ani? De ce a tăcut Preafericitul Mitropolit Onufrie? Ce a făcut Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru a opri Operațiunea Anti-Teroristă (OAT)? Cum și în ce fel Biserica i-a ajutat pe locuitori din Donbas? Vom încerca să răspundem la toate aceste întrebări.

De ce a tăcut Biserica Ortodoxă Ucraineană în cei opt ani de război în Donbas?

Pentru noi este surprinzător că trebuie să reamintim de unele fapte care chiar ieri erau foarte evidente, și tocmai din cauza poziției în problema Donbasului toți dușmanii Bisericii de la putere și așa-zișii "patrioți" au hulit și continuă să ponegrească Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Printre politicienii, LOMii și bloggerii care aprobă "OMS", sunt mulți care rostesc aceeași întrebare la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene – "Unde ați fost în cei opt ani?"

Încă de la începutul conflictului din Donbas, Biserica noastră a declarat că credincioșii ei sunt de ambele părți ale frontului și că războiul este de natură fratricidă. Anume poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene a permis unui număr imens de oameni care locuiesc în zona de conflict să nu-și piardă credința în Dumnezeu, să nu-și piardă umanitatea și să rămână alături de Biserica canonică. Mai mult, ei au putut să se asigure că Biserica Ortodoxă Ucraineană este singura forță capabilă să "coase" Ucraina sfâșiată de război.

Atitudinea Bisericii față de conflict este perfect demonstrată în discursul episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu ocazia împlinirii a 1030 de ani de la Creștinarea Țării Rusiei: "Cuvintele noastre speciale de astăzi sunt adresate acelor copii ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care trăiesc în Donbas și suferă de ostilități: Frați și surori! Nu sunteți singuri în încercările voastre. Întreaga noastră Biserică acum se roagă, compătimește, ajută și va continua să se roage, să compătimească și să vă ajute. Necazurile și durerea voastră răsună cu durere în inimile noastre. Potrivit apostolului Pavel, "Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună..." (1 Corinteni 12:26), adică în trupul Bisericii lui Hristos. Exprimăm recunoștință arhipăstorilor, păstorilor, monahilor și tuturor mirenilor acelei părți a Donbasului, unde bântuie flăcările războiului, pentru curajul vostru, pentru că ați fost cu turma voastră, pentru că suportați cu răbdare încercările prin care treceți. Ne rugăm lui Dumnezeu Cel Atotmilostiv și credem că războiul se va sfârși în curând și că Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii voștri (Apoc. 21:4).”

Și acestea nu sunt doar cuvinte. Pentru că în cei 8 ani de conflict, Biserica a trimis mii de tone de ajutor umanitar în Donbas, a chemat constant părțile în conflict la negocieri și a luat parte activă la eliberarea prizonierilor. La acea vreme chiar și autoritățile care erau dispuse negativ față de Biserică, știau bine că fără medierea Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu ar fi fost posibilă eliberarea prizonierilor, întrucât numai Biserica noastră are autoritate morală de ambele părți ale liniei de confruntare. Și cunoaștem rezultatele. Sute de prizonieri au fost eliberați, ceea ce l-a obligat chiar și pe un astfel de dușman al Bisericii ca Poroșenko să-i mulțumească Bisericii Ortodoxe Ucrainene pentru cea mai fundamentală participare la acest proces.

În același timp, Biserica Ortodoxă Ucraineană a subliniat de multe ori că misiunea sa "este de a reconcilia părțile conflictelor și războaielor". În plus, Mitropolitul Antonie (Pakanici) a remarcat că "dacă Biserica în condițiile actuale încearcă să fie alături de popor, de cetățenii Ucrainei de pe ambele părți a primei linii, indiferent de opiniile lor politice sau ideologice, dacă Biserica și-a păstrat posibilitatea dialogului care a făcut posibil acest schimb de prizonieri, atunci acest lucru trebuie apreciat." Nimeni nu a apreciat nimic, bineînțeles. Nici atunci, nici acum.

Timp de mulți ani, Bisericii Ortodoxe Ucrainene i s-a cerut să condamne Federația Rusă, să numească Rusia agresor și să adopte o singură poziție "corectă" în conflictul din Donbas, la care Biserica a răspuns invariabil că nu este funcția sa să dea evaluări politice evenimentelor. O astfel de poziție nu permitea, potrivit Patriarhului Chiril, "să fie atrasă Biserica în conflict de oricare dintre părți". Mai mult, el a subliniat că „fapta de menținere a păcii pe care o săvârșește Biserica Ortodoxă Ucraineană este o mărturie a dragostei pentru Ucraina, a adevăratului său patriotism", iar "evenimentele din ultimii ani confirmă că Biserica Ortodoxă Ucraineană rămâne singura forță capabilă să unească societatea ucraineană".

Și Biserica într-adevăr a încercat să unească această societate, de exemplu, prin Procesiunea religioasă panucraineană din 2016. Atunci două coloane uriașe de pelerini au ieșit din Lavra de Sveatogorsk și și din Lavra de la Poceaiv, care trecând prin 12 eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, s-a întâlnit la Kiev pentru a demonstra unitatea bisericească a Ucrainei. Dar acea procesiune a provocat o adevărată isterie în rândul politicienilor militanti, a "patrioților" și în mass media. Pelerinii din procesiunea Calea crucii nu aveau voie să intre în orașe, drumurile erau "minate" și au fost organizate atacuri fizice asupra pelerinilor pentru că procesiunea Calea Crucii era o acțiune împotriva războiului din Donbas și pentru pacea în țară.

Pelerinii din procesiunea Calea crucii nu aveau voie să intre în orașe, drumurile erau "minate" și au fost organizate atacuri fizice asupra pelerinilor pentru că procesiunea Calea Crucii era o acțiune împotriva războiului din Donbas și pentru pacea în țară.

Din toate exemple menționate devine clar că Biserica nu numai că nu a tăcut, ci a făcut tot posibilul pentru a opri conflictul. Dar nu se știe de ce cei care susțin războiul actual din Ucraina au uitat de acest lucru. Cum au uitat și ce a făcut Preafericitul Mitropolit Onufrie timp de 8 ani pentru a asigura pacea în Donbas.

A tăcut oare Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene?

Încă din primele zile ale confruntării armate din Estul țării, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a binecuvântat să se citească rugăciune intensă pentru pace în Ucraina în fiecare lăcaș al Bisericii noastre. În fiecare Post Mare din acești ani, rugăciunea pentru pace a fost sporită de lectura Psaltirii, Evangheliei și de asceza personală. Un credincios înțelege că rugăciunea nu este o formalitate, ci principala armă a unui creștin, principala lui meserie și cel mai puternic mijloc de a obține pacea.

Au existat și apeluri directe din partea Mitropolitului către politicieni, inclusiv către Poroșenko și Putin. De exemplu în 2017, Preafericirea Sa a cerut "influență asupra situației care s-a creat astăzi în ținutul Donbasului și să se facă totul pentru a opri ostilitățile de Paște și în următoarea Săptămână Luminată". Mai mult, el a îndemnat să se desfășoare o acțiune duhovnicească de Paște pentru toți prizonierii "Deschide ușa preotului".

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a demonstrat clar că în războiul din Donbas el se află de partea păcii și a adevărului, chiar dacă această poziție a provocat rafale de negativism din partea autorităților și a societății.

"Acest război (în Donbas – Red.) este civil. Știu asta de la episcopii care slujesc acolo. Tatăl este în Garda Națională, fiul este în armata rebelă. Un frate este de o parte, un alt frate este de cealaltă. Acesta este un război fratricid. Însă Biserica, atât după revoluția din 1917, cât și în anii 2013-2014, a chemat mereu oamenii să se împace unii cu alții, să se ierte unii pe alții. Nimic bun nu poate fi construit pe baza războiului și a sângelui", a spus Mitropolitul Onufrie încă în 2015, în apogeul ostilităților, când pentru orice negare a agresiunii ruse omul putea să plătească foarte scump.

Nimic bun nu poate fi construit pe baza războiului și sângelui.

Mitropolitul Onufrie

Mitropolitului Onufrie până în prezent i se amintește despre "aflarea" sa în Rada Supremă în ziua de 28 mai 2015, când el nu s-a ridicat cu toți ceilalți în timpul onorării soldaților care au murit în OAT și au primit titlul de „Eroi ai Ucrainei". Mai târziu, Preafericitul Mitropolit Onufrie a declarat că acest act al său a fost un protest împotriva războiului "ca fenomen" și a adăugat că Bisericia Ortodoxă Ucraineană vrea ca el să înceteze: "Nu ne-am ridicat pentru că a fost protestul nostru împotriva războiului ca fenomen. Nu vrem ca războiul să continue pe pământul nostru. Nu vrem ca oamenii să se omoare între ei. Vrem pace și binecuvântarea lui Dumnezeu pe pământul nostru".

Din nefericire, oamenii la acea vreme puteau fi închiși pentru apeluri la pace, așa cum s-a întâmplat cu jurnalistul Ruslan Koțaba.

Dobândirea păcii în Ucraina a fost întotdeauna cea mai mare dorință a Mitropolitului Onufrie. Sincer să fim până la urmă, nimeni în Ucraina nu a făcut mai mult decât Preafericirea Sa pentru a alina suferința oamenilor care se află în zona de conflict. Asistență materială, medicamente, îmbrăcăminte, alimente cu tonele – tot felul de ajutoare au fost trimise în mod regulat spre Est de credincioși Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu binecuvântarea Întâistătătorului lor. El a subliniat întotdeauna că războiul din Donbas este "durerea noastră". Din acest motiv, pentru a-l întreba acum pe Mitropolitul Onufrie unde a fost în cei 8 ani de război din Estul Ucrainei, trebuie să fii o persoană fără conștiință sau complet amnezic.

***

Pentru Biserica noastră, războiul din Ucraina nu a început în ziua de 24 februarie 2022, ci în 2014, când au avut loc primele explozii în regiunile Donețk și Lugansk. În toți acești ani, Biserica a suferit cu toate mamele – atât cu cele care și-au pierdut fiii în Donețk și Lugansk, cât și cu cele ai căror fii au fost trimiși acolo la luptă. În toți acești ani, Biserica a făcut tot ce a putut pentru a obține pacea pe aceste teritorii. Ea nu și-a schimbat poziția nici acum, când războiul a cuprins cea mai mare parte a Ucrainei. Ea nu a schimbat-o pentru că Hristos a spus: "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5:9).

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Cum s-a schimbat viața ta de la începutul războiului?
nu s-a schimbat
75%
biserica me a fost acaparată de susținătorii așa numitei BOaU
13%
biserica mea a fost deteriorată/distrusă de bombardamente
12%
merg la altă biserică din cauza schimbării locului de trai
-1%
Total voturi: 8

Arhiva

Система Orphus