Acuzațiile la adresa Sinodului BOUkr: sunt întemeiate sau nu?

Sunt întemeiate acuzațiile aduse Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Imagine: UJO

După Sinodul BOUkr au apărut comentarii care acuză BOUkr de schismă. Este într-adevăr așa și cum arată acuzatorii în lumina moralei elementare?

După Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, foarte activ s-au manifestat unii bloggeri care acuză Biserica de ilegitimitate și dau asigurări că în termen scurt va avea loc unirea "noii" Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu schismaticii și uniații, anunțând că de fapt Biserica Ortodoxă Ucraineană este deja în schismă.

Cu puține excepții, nu vom enumera acuzatorii și nici nu vom oferi link-uri. Cei care doresc, le pot găsi pe internet. Argumentarea acuzatorilor este destul de simplă: din momentul în care Biserica Ortodoxă Ucraineană și-a declarat deplina independență administrativă, a încetat legătura cu Biserica Ortodoxă Rusă, și deci – cu Ortodoxia ca atare.

Ce înseamnă schismă

Înainte de a face acuzații de schismă împotriva cuiva, este necesar să o definim. Cea mai autoritară opinie în această materie este definiția ereziei, schismei și adunării ilegale oferită de Sfântul Vasile cel Mare în Epistola sa Canonică către episcopul Amfilohie de Iconium.

Regulile Canonice ale Sfântului Vasile cel Mare au autoritatea canoanelor Sinoadelor Ecumenice, deoarece au fost aprobate prin definiția celui de al VI-lea Sinod Ecumenic, numit și Sinodul de la Trulan sau Sinodul V-VI Ecumenic. Definiția Sfântului Vasile cel Mare este următoarea: "Astfel ei (cei din vechime – Red.) foloseau noțiunile de erezie, de schismă și adunări ilegale. Prin erezie se înțelegeau oameni care erau cu totul rupți și înstrăinați de credința propriu-zisă; în schismă se aflau oamenii care s-au despărțit din motive ecleziastice și care puteau fi soluționate; prin adunări ilegale se aveau în vedere adunările organizate de preoți sau episcopi ieșiți de sub ascultare sau de mireni neinstruiți, cum ar fi, de exemplu, dacă cineva este condamnat pentru o nelegiuire și interzis în slujire și apoi refuza să se supună canoanelor, dar își atribuia drepturile de a săvârși cele sfinte, iar împreună cu ei părăseau Biserica Sobornicească alte persoane și se alăturau lor, aceasta este o adunare ilegală. A gândi altfel despre pocăință, nu cum a fost rânduit de Biserică, este o schismă".

Care sunt aceste"motive ecleziastice" care stau la baza definiției schismei? Ca exemplu, Sfântul Ierarh a citat diferite puncte de vedere cu privire la pocăință. Iată mai multe interpretări ale acestei reguli.

"Schismatic este acea persoană care (rătăcește) pe un subiect care poate fi corectat" (Sinopsis).

"Shismatici sunt cei care s-au despărțit de Biserică, precum donațiștii și așa numiții catari și adepții împărtășirii cu apă și encratiții" (Aristinus).

"Eretic este cel care este străin de credință. Și dacă se abate într-o întrebare necunoscută, el este schismatic" (Cartea slavonă a cârmaciului).

După cum vededem, hotărârile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu corespund deloc criteriilor de schismă, deoarece Sinodul nu și-a exprimat nicio opinie care să nu fie în acord cu învățătura Bisericii.

Despre analogiile cu schisma lui Filaret

Unii acuzatori susțin că Biserica Ortodoxă Ucraineană a mers "pe calea lui Filaret". Structurile lui Filaret Denisenko pot fi privite atât ca o adunare samavolnică, cât și ca o schismă.

El s-a desprins de Biserica canonică împreună cu un episcop. Și toți "arhiereii" săi ulteriri nu sunt legitimi, pentru că au fost "hirotoniți" de el în stare de caterisire, iar la scurt timp – de excomunicare din Biserică. Astfel, actele lui Filaret corespund pe deplin definiției de "adunare samavolnică" pentru că "a fost condamnat pentru infracțiune și interzis în slujire, a refuzat să se supună canoanelor, și-a atribuit drepturi episcopale și împreună cu el alte persoane au părăsit Biserica Sobornicească". Ce paralele pot fi făcute cu Biserica Ortodoxă Ucraineană? Oare a fost Preafericitul Mitropolit Onufrie "condamnat pentru păcat și interzis în slujire, iar apoi a refuzat să se supună canoanelor"? Credem că răspunsul este evident.

Structura lui Filaret poate fi considerată și o schismă, pentru că Denisenko încă de la începutul activității sale a început să creeze o așa numită "ierarhie paralelă", încălcând astfel învățătura Bisericii "să nu fie doi episcopi întru-n oraș" (Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic).

În cazul nostru, Biserica Ortodoxă Ucraineană nu a creat nicio ierarhie paralelă și prin urmare, afirmațiile că ar fi urmat "calea lui Filaret" sunt absolut nefondate.

Canoanele și autocefalia

Nu există norme în corpul dreptului canonic care să reglementeze procesul de primire/ proclamare/ acordare a autocefaliei. Prin urmare, în general, nu este foarte corect să vorbim despre canonicitatea sau necanonicitatea autocefaliei ca atare. Totul după ce ne putem ghida sunt precedentele Bisericilor Autocefale care au primit autocefalie. Ele sunt destul de diferite. De exemplu, așa numita "schismă bulgară", când proclamarea autocefaliei de către Biserica bulgară nu a fost recunoscută de Constantinopol, a durat aproximativ o sută de ani. Biserica Rusă însăși, care de fapt și-a proclamat autocefalia în 1448, nu a fost recunoscută ca atare decât în ​​1589, adică peste 141 de ani. În zilele noastre există Biserica Ortodoxă din America (Orthodox Church in America), care și-a primit autocefalia de la Biserica Ortodoxă Rusă în 1970, dar numai Bisericile Rusă, Georgiană, Bulgară, Poloneză și Cehoslovacă recunosc această autocefalie. Toți ceilalți o consideră o parte a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Din cauza lipsei canoanelor pentru acordarea autocefaliei, acuzatorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu citează de obicei canoane specifice drept argument. Singura excepție este Canonul 15 al Sinodului Local din Constantinopol din 861, cunoscut și sub numele de I-II Trulan sau V-VI Ecumenic.

Canonul prevede: "În cazul în care vreun presbiter sau episcop sau mitropolit îndrăznește să înceteze comuniunea cu propriului său Patriarh și nu pomenește numele său conform obiceiului stabilit și rânduit în timpul Sfintelor Taine, înaintea unei hotărâri sinodale care s-a pronunțat cu judecată împotriva lui, creează o schismă – Sfântul Sinod a hotărât ca unul ca acesta să fie considerat străin de orice rang preoțesc, dacă se dovedește săvârșirea acestei încălcări".

Se pare că s-ar potrivi în prezent, pentru că o parte din comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu-l pomenesc pe Patriarhul Chiril, iar Preafericitul Mitropolit Onufrie după Sinod îl pomenește nu "în conformitate cu obiceiul stabilit", ci în rândul altor Întâistătători ai Bisericilor Autocefale. Dar aceasta este doar la prima vedere. În realitate, acest canon nu este aplicabil în situația actuală deoarece în el se vorbește despre mitropoliți care au condus așa-zisele regiuni mitropolitane care nu aveau independență, dar nu și despre Bisericile autonome, care nici măcar nu existau în secolul IX. Apropo, în Decretul Patriarhului Alexei al II-lea din 1990 nu este menționat nimic despre pomenirea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse.

Repetăm, nu există canoane care să reglementeze procesul de primire a autocefaliei, la fel cum nu există canoane universal recunoscute care să definească drepturile Bisericilor autocefale și ale celor autonome.

Astăzi, când se vorbește despre unitatea Bisericii sau despre schismă, este vorba aproape în exclusivitate despre probleme de ordin administrativ: cine cui îi este subordonat, cine este în a cărui jurisdicție, cine este "Biserică-Mamă" și pentru cine. Dar Biserica a înțeles întotdeauna unitatea sa nu ca una administrativă, ci mai degrabă ca unitate euharistică. Biserica întotdeauna s-a perceput pe Sine ca un singur Trup al lui Hristos. Toate sistemele de guvernare a Bisericii în circumstanțe istorice particulare, toate relațiile dintre aceste părți ale unului Trup al Bisericii au o semnificație tranzitorie și dețin o valoare numai în măsura în care slujesc misiunii Bisericii pe pământ.

Bisericile autocefale precum Biserica Poloneză, Biserica Georgiană, Biserica Ținuturilor Cehe și a Slovaciei, sunt oare ele unite cu Biserica Ortodoxă Rusă și cu întreaga Ortodoxie Ecumenică? Odinioară ele au făcut parte din Biserica Ortodoxă Rusă și desprinderea lor nu s-a produs fără dificultăți. Atunci de ce acum, când Biserica Ortodoxă Ucraineană nici nu folosește măcar cuvântul "autocefalie", când nici Biserica Ortodoxă Ucraineană și nici Biserica Ortodoxă Rusă nu declară încetarea comuniunii euharistice, de ce unii "predicatori" vorbesc despre o schismă?

Din păcate, acuzatorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene urmează direcția impusă de Patriarhia Constantinopolului, și anume: încearcă să găsească canoane "conveniente" și diverse documente bisericești care se presupune că le-ar susține acuzațiile. Procedând astfel, ei speculează cu privire la textele canoanelor, încercând să le folosească nu spre beneficiul Bisericii.

Din păcate, la astfel de speculații s-a recurs încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu, Sfântul Grigore Teologul a fost îndepărtat de la Scaunul Constantinopolului sub acuzația că inițial a fost hirotonit episcop de Sasima și instalat pe Scaunul de la Constantinopol contrar Canonului 15 al Sinodului I Ecumenic care prevedea: "Nici episcop, nici preot, nici diacon să nu treacă din oraș în oraș". Și aceasta în pofida faptului că regula susmenționată deja nu se mai respecta la acea vreme (să nu mai vorbim despre timpul prezent) și printre acuzatorii Sfântului Grigore au fost episcopi care erau și ei acuzați de încălcarea acestui canon. Sfântul Grigore scria despre acest lucru într-o scrisoare a sa: "Mișcați mai mult de iritare decât de rațiune, au văzut în multe lucruri, inclusiv în cazul meu, ceva foarte amar, când au început să cerceteze niște legi care nu mai erau în vigoare de o lungă perioadă de timp și de care în mod evident eram liber".

Acest exemplu nu pune sub semnul întrebării autoritatea canoanelor, ci ilustrează momentul că încercările de a aplica canoane fără a le înțelege adevăratul sens, precum și condițiile în care sunt aplicate, fac Bisericii mai mult rău decât bine. Și mai dăunătoare este aplicarea literei canoanelor fără iubirea de Dumnezeu și de aproapele poruncită de Hristos. Nu există dragoste în discursurile acuzatorilor. Și este bine că poziția lor nu este împărtășită de întreaga Biserică Rusă.

A avut Biserica Ortodoxă Ucraineană dreptul să-și schimbe de una singură statutul?

Una dintre acuzațiile la adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene din partea multor "procurori" este absența unei rezoluții a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la deciziile Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Dacă nu există nicio semnătură, înseamnă că aceste decizii nu sunt valide. Iar dacă nu sunt valide, înseamnă că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află într-un statut canonic incert.

Și dacă vom arunca o privire în Statutul BORu (Capitolul X, paragraful 3), vom vedea că într-adevăr pentru a schimba Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene este nevoie de aprobarea Patriarhului BORu: "Biserica Ortodoxă Ucraineană în viața și activitățile sale este ghidată de Rezoluția Sinodului Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1990 "Cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană", Decretul Patriarhului Moscovei și al Întregii Rusii din 1990 și Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care este întărit de Primatul ei și aprobat de Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii".

Dar în Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene (cu modificările din 2007) nu se menționează nimic despre aprobarea acestuia de către Patriarh. Capitolul I, paragraful 3 stipulează: "Cea mai înaltă autoritate bisericească și organ de conducere al Bisericii Ortodoxe Ucrainene este Soborul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene condus de Mitropolitul Kievului și al întregii Ucraine". Iar capitolul XV paragraful 2 prevede că "Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene are dreptul de a aduce complectări și modificări la prezentul Statut cu aprobarea ulterioară de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

Astfel, toate cerințele Statutului au fost respectate de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. De ce Statutul Bisericii Ortodoxe Ruse și cel al Bisericii Ortodoxe Ucrainene conțin formulări diferite cu privire la aceleași lucruri? Întrebarea este pentru canonişti.

Poziția Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse

Ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a avut loc duminică, 29 mai 2022, după ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și-a adoptat propriile hotărâri și Mitropolitul Onufrie l-a pomenit pe Patriarhul Chiril printre toți ceilalți Întâistătători ai Bisericilor Autocefale la Liturghie. Oare acest lucru a provocat declarații despre schismă? Sau despre alte acțiuni anticanonice? Sau Biserica Ortodoxă Ucraineană a fost supusă penitențelor? Nu, nu s-a întâmplat nimic din toate acestea. Dimpotrivă – rezoluția Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse începe cu cuvintele: "Să fie exprimat sprijinul deplin și înțelegerea pentru arhipăstorii, păstorii, monahii și mirenii Bisericii Ortodoxe Ucrainene".

Acele modificări la Statutul Bisericii Ortodoxe Ucrainene care mărturisesc independența și autonomia sa deplină nu sunt respinse sau condamnate ca anticanonice, ci se spune doar că "trebuie cercetate" și ulterior aprobate de Patriarhul Chiril (această aprobare este menționată mai sus) .

Singurul lucru din decretul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse care poate fi interpretat ca un fel de contradicție cu Biserica Ortodoxă Ucraineană se conține în ultimul paragraf în care se exprimă "regretul că într-o serie de eparhii ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene pomenirea Patriarhului Moscovei și al întregii Rusii a încetat și că acest lucru contrazice Canonul 15 al Sinodului I –II Turlan sau V-VI Ecumenic de la Constantinopol". Vom fi de acord că cuvântul "regret" este foarte departe de condamnare sau acuzare de schismă. Iar Canonul 15 a fost deja analizat mai sus.

Astfel, poziția oficială a Bisericii Ortodoxe Ruse este de a înțelege situația ucraineană și de a se strădui să păstreze cea mai înaltă înțelegere euharistică a unității Bisericii, care este mărturisită în Crez: "Cred întru Una Sfântă Sobornicească și Apostolicească Biserică".

Constatăm că atât Patriarhul Chiril, cât și membrii Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse au adoptat o poziție echilibrată, care inspiră respect și recunoștință. Astfel, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a susținut unitatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pe care, din păcate, acuzatorii săi încearcă să o distrugă.

Războiul ca inițiator al Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene

În codul de reguli canonice nu vom găsi canoane care să condamne agresiunea armată și acele structuri bisericești care o aprobă și o susțin (de fapt, o binecuvântează). Dar astfel de canoane nu există nu pentru că războiul nu afectează viața bisericii, ci pentru că aceasta este o problemă care ține nu atât de dreptul canonic cât de normele morale, de poruncile lui Dumnezeu.

În ziua de 27 mai 2022, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a declarat net că războiul este un păcat de moarte. "Sinodul condamnă războiul ca o încălcare a poruncii lui Dumnezeu "Să nu ucizi!" (Exod 20:13)", se spune în primul paragraf al Rezoluției Sinodului. În Rusia și Ucraina opiniile asupra războiului actual diferă diametral. Și putem discuta mult timp la acest subiect.

Însă un lucru este cert pentru toată lumea – că odată cu invazia sa, Rusia a dat Bisericii Ortodoxe Ucrainene o lovitură atât de puternică, pe care nu a primit-o de la toți radicalii și toți dușmanii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din guvernul ucrainean împreună. Invazia a fost cea care a dus Biserica Ortodoxă Ucraineană la limita supraviețuirii. Invazia a fost cea care a provocat confiscări brutale de biserici, interzicerea activităților Bisericii Ortodoxe Ucrainene de către autoritățile locale și elaborarea de proiecte de lege privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Orașe ucrainene distruse, sute de copii morți, mii de oameni deveniți săraci și fără adăpost, milioane de refugiați... Pentru mulți ucraineni toate acestea provoacă ură față de tot ce este rus, ură care în multe cazuri se revarsă asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene, numită de ei  invariabil "patriarhia moscovei". Și nu se poate spune că o astfel de reacție este lipsită de temei. Căci Biserica Ortodoxă Rusă efectiv a susținut "operațiunea specială". Este foarte greu să găsești episcopi sau preoți ai Bisericii Ruse care s-au opus acestui lucru în mod public.

Și acum din Rusia și de la rușii care trăiesc în alte țări, de obicei prospere, răsună acuzații de schismă în adresa Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Dar nici chiar din punctul de vedere al moralei obișnuite, o astfel de poziție nu pare perfectă.

Puțin despre latura morală a lucrurilor

După Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, pr. Gheorghie Maximov, un preot de la Moscova, a înregistrat un videoclip în care a spus că Biserica Ortodoxă Ucraineană a intrat în schismă și este imposibil să te împărtășești în ea. Argumentele se reduc la o referință la Сanon 15 al Sinodului I-II Trulan sau V-VI Ecumenic de la Constantinopol, despre care s-a discutat mai sus. Aceasta este opinia sa pe care are dreptul să o exprime.

Dar modul în care își justifică această opinie a surprins neplăcut. Maximov încearcă să prezinte situația de parcă participanții la Sinod au fost selectați doar printre susținătorii autocefaliei și că majoritatea participanților la Sinod s-ar fi opus deciziilor luate (ceea ce nici nu este în concordanță cu prima afirmație), că aceste decizii au fost  "propulsate", că Sinodul nu poate exprima poziția Bisericii Ortodoxe Ucrainene, etc.

În realitate totul a fost total diferit. Și nici măcar mitropolitul Mitrofan, la care face referință Maximov, nu a spus așa ceva. În special, Vlădica a spus că decizia de a schimba statutul inițial al ședinței "a fost susținută de votul majorității celor prezenți, ședința noastră a devenit Sinod al Biserici Ortodoxe Ucrainene care are dreptul de a lua decizii". Nimeni nu a închis gura nimănui.

Protoiereul Vasilii Kucer a spus: "Primii care au vorbit au fost episcopii de Donbas și Crimeea, care au participat la ședință în regim online. Apoi toți cei adunați în biserică au luat cuvântul. Au vorbit fără limită de timp, spunând ceea ce gândeau și ceea ce îi durea. Fiecare a putut să-și expună părerea".

Și astfel de mărturii sunt numeroase. Majoritatea absolută a participanților la Sinod au susținut deciziile adoptate. Au fost cei care au votat împotrivă (același mitropolit Mitrofan) și nimeni nu i-a ostracizat, nimeni nu a forțat sau acuzat Biserica Ortodoxă Ucraineană de schismă. Mai mult, una dintre hotărârile Sinodului (p. 7) acordă episcopilor conducători ai eparhiilor cu care comunicarea în timpul războiului este dificilă, să rezolve în mod independent problemele importante. Inclusiv posibilitatea de a se ghida după vechiul Statut.

De ce atunci acuzatorii încearcă să defăimeze Sinodul și să discrediteze deciziile sale?

Sub aspect moral, foarte urât arată apelurile la mărturisire jertfelnică lansate de oameni care se află departe de război și de persecuțiile la care este expusă astăzi Biserica Ortodoxă Ucraineană. Ducându-și traiul în țări pașnice și prospere, ei fac apel la suferință pentru pomenirea Patriarhului Chiril în modul tradițional acceptat.

În general, doar cei care au trecut ei înșiși prin suferință sau care se află în același pericol ca oamenii la care se adresează, au dreptul să îndemne la suferință. Hristos și-a chemat ucenicii să-L urmeze la cruce pentru că El însuși a mers pe cruce. Putem spune: "NOI trebuie să suferim", dar nu putem spune "VOI trebuie să suferiți". Iar poziția acuzatorilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene arată astfel: voi acolo să suferiți, iar eu o să privesc de departe și o să critic dacă suferiți greșit. Părintele Gheorghe Maximov spune: "Părinți normali (preoți – Red.) mă privesc. Pentru ei spun că vă aflați într-o situație în care aveți de ales: fie pâinea, fie crucea". Apropo, pentru părintele Gheorghe Maximov un criteriu foarte revelator de "normalitate" sau "anormalitate" a preoților este de a fi abonat la canalul său de Youtube.

Un alt citat izbitor: "Criteriul este foarte simplu: dacă există pomenirea patriarhului, se poate primi Sfânta Împărtășanie și alte Taine, dacă nu – nu se poate. Despre aceasta nu doar eu vorbesc, sau canoanele, sau Sinodul de la Moscova".

Deși niciun canon nu pune valabilitatea Tainelor în dependență directă de pomenirea Patriarhului! Mai mult, Patriarhul însuși aderă tocmai la această poziție. Aici va fi potrivit să reamintim de binecuvântarea Patriarhului Alexie pentru clerul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, acordată în 1990 la Lavra de la Poceaev. În acel moment, Întâistătătorul a permis să nu fie pomenit în parohiile unde acest lucru ar putea provoca respingere. Deci, conform logicii părintelui Gheorhe, în toți acești 30 de ani parohiile care nu l-au pomenit pe Patriarh cu binecuvântarea sa s-au aflat în schismă? Împărtășirea în acele parohii era nevalabilă?

De ce atunci părintele Gheorghe incită la ură bisericească internă acolo unde, dimpotrivă, ar trebui să fie făcute toate eforturile pentru a restabili pacea și buna înțelegere? În cele din urmă, asemenea cuvinte sunt de fapt apeluri evidente la rebeliune. La fel ca apelurile către preoți să-i părăsească pe episcopii "nepomenitori", să-și lase parohiile și să se adreseze lui (lui Maximov) pentru angajare.

Iar cel mai izbitor lucru este ușurința cu care preotul îi trimite în iad pe cei care au un punct de vedere diferit de al său. Un citat: "Cred că mulți dintre ei ar putea încă să-și vină în fire și să renunțe la această cale (de a nu-l pomeni pe Patriarhul Chiril – Red.), dar atât timp cât se află pe această cale, nu recomand nimănui să fie tovarășii lor PE CALEA SPRE IAD".

Slavă lui Dumnezeu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse și sperăm că majoritatea clerului și a credincioșilor sunt de altă părere.

Rezultatele unor astfel de videînregistrări "evlavioase"

Nu există nicio îndoială, astfel de videoînregistrări și publicații pe canalele de Telegram și alte mijloace de comunicare duc la tulburare în rândul credincioșilor, la dezbinarea Bisericii, la dușmănie și neînțelegere. Invazia Rusiei în Ucraina a cauzat o rană sângerândă, la propriu și la figurat, în relațiile dintre popoarele Rusiei și Ucrainei, și prin aceasta, în relațiile dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană. Acuzatorii Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu încearcă să o vindece, ci încearcă să o agraveze și să o adâncească.

Este încurajator faptul că nu toată lumea acuză Biserica Ortodoxă Ucraineană. Patriarhul Chiril și mulți preoți găsesc cuvinte de compasiune și sprijin pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană și speră că în viitor se vor putea depăși dificultățile actuale. De exemplu, mitropolitul Ilarion, conducătorul Departamentului pentru Relații Bisericești Externe, a spus: "Unitatea dintre Biserica Ortodoxă Ucraineană și Biserica Ortodoxă Rusă rămâne și vom continua să întărim această unitate".

Iată cuvintele Patriarhului Chiril, despre a cărui pomenire sunt atât de preocupați acuzatorii: "Înțelegem pe deplin că Preafericitul Mitropolit Onufrie și episcopii săi trebuie să acționeze astăzi cât mai înțelept posibil, pentru a nu complica viața credincioșilor săi".

Prezentăm cititorilor și cuvintele episcopilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, ale căror eparhii se află în zona de război și care, spre deosebire de observatorii din afară, au tot dreptul să cheme la mărturisire jertfelnică.

Mitropolitul Luca de Zaporojie și Melitopol: " "Aș dori să vă atrag atenția asupra faptului că protivnicul nostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită" (1 Petru 5:8), vrea să aducă tulburare în sufletele oamenilor pentru a crea o altă schismă în interiorul Bisericii. Ici și colo apar publicații referitoare la evenimentele care au avut loc la Sinod. Se acuză clerul de o presupusă schismă și așa mai departe. Doresc să spun cu toată responsabilitatea că nimic din toate acestea nu este adevărat. Când se decid probleme cruciale, nu trebuie să etichetezi pe cineva sau să-l faci dușman al poporului".

Mitropolitul Mitrofan de Horlivka și Slaveansk, care a votat împotriva hotărârilor Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, dar care totuși vorbește despre unitatea sa cu Biserica Ortodoxă Ucraineană: "Cred că decizia a fost greșită. <...> Da, nu o susțin și nici nu o aprob, dar nu voi face nimic prin care să-i rănesc pe frații noștri. Îl pomenim atât pe Preafericitul Mitropolit Onufrie cât și pe Santitatea Sa Patriarhul.<...> Acum rămânem în unitate cu Biserica Ortodoxă Rusă, și cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom păstra unitatea cu Biserica Ortodoxă Ucraineană".

Cu toții trebuie să ne rugăm pentru această unitate și să facem tot ce ne stă în putere pentru a o păstra.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Susțineți apelul Preafericitului Mitropolit Onufrie de a opri războiul și de a organiza un schimb de prizonieri?
da, Biserica trebuie să facă totul pentru încetarea războiului
81%
nu, trebuie să luptăm până la victoria deplină
5%
trebuie să ne rugăm - politicienii trebuie să se ocupe de război
14%
Total voturi: 21

Arhiva

Система Orphus