Biserica Ortodoxă Ucraineană și autocefalia: avem nevoie de ea sau nu?

Biserica Ortodoxă Ucraineană organizează o reuniune a episcopilor, preoților și credincioșilor. Imagine: UJO

La reuniunea episcopilor, preoților și mirenilor BOUkr s-a discutat despre viitorul statut al Bisericii. Prezentăm argumentele adepților și oponenților autocefaliei.

La 12 mai 2022, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a anunțat în comunicatul său convocarea unei reuniuni a episcopilor, preoților și mirenilor. În cercurile bisericești s-a declarat imediat că urma să fie cercetată problema statutului de autocefalie al Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Vom afla destul de curând dacă acest lucru este adevărat sau nu. Dar acum am dori să discutăm despre argumentele susținătorilor și oponenților autocefaliei. Astăzi observăm că susținătorii sunt mai activi, iar cei care sunt contra autocefaliei – în mare parte păstrează tăcerea. Să însemne aceasta că ei nu au nimic de spus? Să încercăm să înțelegem problema și să cântărim argumentele pro și contra.

Pro și contra: cine are dreptate?

Actualmente, tema autocefaliei sau a independenței depline a Bisericii Ortodoxe Ucrainene este la zi și la ea se reduc majoritatea conversațiilor din Biserică, despre Biserică și din afara Bisericii. Autocefalia este considerată singura cale de ieșire din situația în care a ajuns Biserica canonică după începutul războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Argumentele susținătorilor autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene în principiu sunt cunoscute și sunt destul de justificate: interzicerea activității Bisericii noastre în multe regiuni ale țării, tendința de distrugere a eparhiilor noastre în vestul Ucrainei, acaparări pe scară largă a bisericilor de către așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei recent creată (BOaU), amenințarea cu interzicerea completă a activității din partea autorităților, și cel mai important, atitudinea general negativă față de Biserica noastră în societate. Putem observa că toate aceste fenomene capătă amploare și este evident că trebuie să răspundem la ceea ce se întâmplă.

Dar și poziția susținătorilor statutului actual al Bisericii Ortodoxe Ucrainene rămâne foarte convingătoare (pentru oamenii bisericii): credincioșii nu doresc experimente. Ei trebuie să fie siguri că în biserica la care merg la slujbe, Tainele bisericești vor rămâne Taine bisericești: Spovedania, Împărtășania, Botezul, etc.

Credincioșii trebuie să fie siguri că în biserica lor Tainele vor rămâne Taine.

Autocefalia se acordă de Biserica-Mamă; în cazul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, aceasta este Biserica Rusă. Va fi bine dacă se va primi un astfel de consimțământ. Și dacă nu?

Da, mulți "autocefaliști" oferă exemple când Bisericile Autocefale, anunțându-și autocefalia autoproclamată, au rămas ceva vreme în izolare, dar apoi au fost recunoscute. Cel mai recent exemplu este cel al Bisericii Macedonene. Dar câți dintre noi suntem dispuși să ne aflăm în acest statut o jumătate de secol (ca macedonenii, de exemplu) doar pentru că situația politică actuală o cere?

Probabil, nu. De aceea, Biserica Ortodoxă Ucraineană se confruntă acum cu o sarcină foarte complicată – să-și păstreze statutul canonic (canonic – în sensul cel mai literal) și în același timp să stopeze (sau să minimizeze) persecuția propriu-zisă, care se înrăutățește din ce în ce mai mult.

Probabil că nimeni nu cunoaște rețeta necesară pentru a realiza acest lucru.

Acum Biserica Ortodoxă Ucraineană, de fapt, poate fi amenințată de schismă în două sensuri:

  • Ieșirea din câmpul canonic al Ortodoxiei,
  • Distrugerea unității sale structurale și teritoriale.

Astfel, la reuniunea episcopilor, clerului și mirenilor (care după componență se aseamănă cu un Sinod Local), trebuie cercetată cu multă atenție fiecare hotărâre.

Pro și contra: cei care strigă mai tare sau cei care sunt mai mulți?

Biserica este un teritoriu al libertății. În general, întreaga lume creată de Dumnezeu a luat ființă pentru că Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea fără libertate este imposibilă. De aceea, Biserica trebuie să fie străină de toate instrumentele și elementele de constrângere. Noi, ca copii ai Bisericii, putem și trebuie să discutăm despre diversele probleme care ne provoacă neliniște, nedumerire sau neînțelegere. Apostolul Pavel a spus: "Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să fie scoși la iveală cei găsiți buni" (1 Corinteni 11:19), dar, din păcate, de foarte multe ori creștinii ortodocși nu aud aceste cuvinte. Mai ales când emoțiile prevalează asupra rațiunii.

În zilele noastre auzim vocile puternice ale susținătorilor autocefaliei. Ei scriu mesaje către "vechile patriarhii" cerând inițierea unui proces împotriva Patriarhului Chiril, adună voturi anonime în favoarea autocefaliei, spunând neîncetat că avem nevoie de ea, cerând literalmente ca episcopatul să rezolve imediat această problemă.

Desigur, acești oameni au dreptul la propria lor opinie, pot și trebuie să o exprime. Dar cei care nu sunt de acord cu ei au exact aceleași drepturi. Pot ei să-și ridice vocea în favoarea statutului pe care îl are acum Biserica Ortodoxă Ucraineană? Le este foarte greu să facă aceasta. Orice încercare de a-și explica poziția va fi întâmpinată inevitabil de acuzații de simpatie pentru "lumea rusă", Federația Rusă, Putin personal, etc. De aceea ei acum în mare parte tac. Înseamnă aceasta că nu există astfel de oameni în Biserica Ortodoxă Ucraineană? Nu.

Da, "autocefaliștii" domnesc în rețelele de socializare, în tot felul de adresări și interviuri, ei formează acum agenda media. Dar în deciziile sale Biserica se conduce după alte principii. Și este foarte posibil ca oponenții autocefaliei să fie "vocea majorității tăcute" din Biserica Ortodoxă Ucraineană.

Dobândiți duhul păcii

Din păcate, felul în care acționează "susținătorii autocefaliei" ridică o mulțime de întrebări. Ca să spunem cu blândețe, nu este chiar ceea ce se așteaptă de la credincioșii ortodocși. De foarte multe ori acești oameni (inclusiv preoți) sunt pur și simplu șochează prin agresivitatea și grosolănia lor în promovarea propriului punct de vedere. De mai multe ori am fost martori ai modului în care o conversație a preoților Bisericii Ortodoxe Ucrainene despre autocefalie s-a redus la insulte personale. Ei nu-și stăpânesc nici cuvintele, nici emoțiile în declarațiile lor.

Lucrurile sunt destul de triste și pe rețelele de socializare. De exemplu, există păstori care își permit să publice caricaturi dezgustătoare ale Patriarhului Chiril și îl insultă cu cuvinte obscene. De asemenea, își bat joc de vicarul Lavrei Peșterilor din Kiev și cer literalmente ca episcopii "să decidă dacă sunt cu Ucraina sau cu Putin" (iar dacă sunt cu Hristos? – Red.). Adesea, afirmațiile lor sunt foarte greu de deosebit de retorica odioasă a dușmanilor Bisericii.

În timpul întâlnirilor și conversațiilor personale, susținătorii autocefaliei de multe ori nu-și controlează cuvintele urâte la adresa Bisericii Ortodoxe Ruse, ierarhiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene sau a colegilor lor care au o altă părere. Emoții, agresivitate, discuții banale încinse – aceasta este atmosfera în care se "discută" acum problemele stringente legate de existența Bisericii.

Și aici trebuie să reamintim pentru acești păstori că creștinii sunt oameni ai păcii. Dar, acum este război. Dar preoții nu trebuie să apere adevărul sau propria lor părere prin strigăte, agresiune și înjurături. Ceea ce se întâmplă astăzi cu mulți "susținători ai autocefaliei" (cel puțin vorbim despre cei care sunt „la vedere"), din păcate, se caracterizează prin lipsa de pace. Serafim de Sarov nu a spus în zadar cuvintele: "Dobândiți Duhul Păcii și mii de suflete se vor mântui în jurul vostru". Duhul păcii pentru un preot nu este nici măcar o dorință, ci este datoria lui profesională, altfel nu își poate conduce turma în direcția corectă.

Duhul păcii pentru un preot nu este nici măcar o dorință, ci este datoria lui profesională, altfel nu își poate conduce turma în direcția corectă.

Despre responsabilitatea pentru Biserică

Este greu să nu observi că mulți susținători ai autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene îl presează literalmente pe Întâistătător și pe episcopi cu cereri de a rupe imediată legătura cu BORu, proclamarea autocefaliei, etc. Argumentele lor se rezumă de obicei la următoarele: "Trebuie să ne despărțim urgent, apoi vom vedea". Și dacă nu vom vedea nimic bun în continuare, ce atunci? La urma urmei, responsabilitatea pentru soarta Bisericii stă pe umerii episcopatului, nu a clericilor-bloggeri. Și este de o importanță vitală să păstrăm unitatea Bisericii noastre, a tuturor credincioșilor ei – atât "pro-ucraineni", cât și "pro-ruși".

Cu toții trebuie să fim în primul rând "pro-creștini". Am trecut împreună prin multe încercări și ne-am dovedit în mod repetat fiedlitatea față de Hristos și față de Biserică. Acum ne împărtășim din același potir. Oare nu vom deveni oameni care ne vom privi unii pe alții prin întunericul vrăjmașiei mai degrabă decât prin lumina Euharistiei? Acestea sunt întrebările care trebuie să stea în fața noastră a tuturor. Cu toții trebuie să ne simțim responsabili pentru Biserică, pentru că autocefalia nu este un "haideți să încercăm", ci este pentru totdeauna.

Teritoriile ocupate și amenințarea de ocupare a Lavrei

Mai există o problemă în adoptarea autocefaliei (în afară de rânduiala canonică și multe altele) – reacția credincioșilor de pe teritoriile ocupate. De exemplu, eparhiile din Crimeea fac încă parte din Biserica Ortodoxă Ucraineană. De fapt, Biserica Ortodoxă Ucraineană este singura structură din Crimeea care este în întregime subordonată Ucrainei. Vor rămâne aceste eparhii în componența Bisericii Ortodoxe Ucrainene în cazul rupturii sale totale cu Biserica Rusă? Și dacă da, autoritățile ruse vor aproba această decizie? Același lucru este valabil și pentru "Republica populară Donețk", "Republica populară Luhansk", teritoriile ocupate în prezent: părți ale regiunilor Donețk, Herson, Melitopol, etc. Vor fi lăsați preoții de acolo să decidă liber sau vor fi forțați să acționeze conform "liniei de partid"?

Nu  trebuie să fim "pro-ucraineni" sau "pro-ruși". În primul rând, trebuie să fim cu toții "pro-creștini".

Și în această ordine de idei, trebuie să revenim la problema scindării Bisericii Ortodoxe Ucrainene ca structură teritorială unică. Eparhiile răsăritene de bunăvoie sau prin constrângere (să nu uităm de problema ocupației) pot pur și simplu să adere direct la BORu. Putem avea opinii diferite asupra acestui aspect, dar credincioșii din aceste regiuni vor rămâne oricum în Biserica canonică.

Pe de altă parte, în vest și în centru comunitățile sunt transferate masiv la BOaU. De asemenea, norii se adună peste Lavra Peșterilor din Kiev și Lavra de la Poceaev. La 23 mai, Sinodul structurii lui Serghei Dumenko a decis "în vederea depășirii consecințelor subordonării necanonice a acestei mănăstiri față de autoritățile Patriarhiei Moscovei, să formeze în cadrul BOaU organizația religioasă Lavra Adormirii Maicii Domnului Kievo-Pecerska (mănăstire de bărbați)". De asemenea, BOaU a cerut autorităților să le dea în folosință unul dintre lăcașurile Lavrei Superioare. Aceasta înseamnă că deja a început atacul asupra principalului sfânt lăcaș al Ortodoxiei Ucrainene. Nu există nicio îndoială că aceeași soartă o așteaptă și pe Lavra de la Poceaev.

Prin urmare, Biserica Ortodoxă Ucraineană se confruntă cu provocări foarte dificile. Cum să le rezolvăm?

***

"Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu" (Luca 18:27) – de câte ori fiecare dintre noi a citit aceste cuvinte ale lui Hristos? Și cât de des ne-am gândit la semnificația lor? Probabil, nu foarte des. Astăzi suntem exact în situația în care aceste cuvinte își dobândesc adevăratul sens.

Deciziile Sinoadelor bisericești au fost întotdeauna luate cu călăuzirea Duhului Sfânt. Acum este timpul Providenței lui Dumnezeu pentru Biserica Sa din Ucraina.

Această Providență se manifestă și prin faptul că Dumnezeu l-a pus la cârma bisericii pe un adevărat păstor – Preafericitul Mitropolit Onufrie, care toată viața se îngrijește de mântuirea sufletului său și a turmei încredințată lui. Cunoaștem multe exemple că grija principală a Preafericitului Părinte Mitropolit este fidelitatea față de sfintele canoane ale Bisericii. Credem că și acum Întâistătătorul nostru va rezolva toate îndoielile și nedumeririle noastre în folosul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și al credincioșilor săi.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Cum s-a schimbat viața ta de la începutul războiului?
nu s-a schimbat
67%
biserica me a fost acaparată de susținătorii așa numitei BOaU
0%
biserica mea a fost deteriorată/distrusă de bombardamente
33%
merg la altă biserică din cauza schimbării locului de trai
0%
Total voturi: 3

Arhiva

Система Orphus