De ce războiul nu este un motiv pentru unirea cu schismaticii

Este oare posibil să ne unim cu schismaticii pentru că este război? Imagine: UJO

Acum reprezentanții tuturor confesiunilor ucrainene luptă împreună pentru Ucraina. Dar oare toate acestea sunt un motiv suficient pentru unirea religioasă?

În prezent mulți credincioși și preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene se confruntă cu o anumită confuzie de duh. S-a creat o situație paradoxală: în actualul război împotriva Rusiei, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene adesea luptă umăr la umăr cu cei care au acaparat bisericile noastre, au cerut și au comis violență împotriva Bisericii noastre, cei care au participat la procesiunile cu torțe pentru a onora memoria lui S. Bandera, au exclamat "moarte dușmanilor", "ia-ți valiza și pleacă în Rusia" și așa mai departe. În acest război, suntem de aceeași parte cu susținătorii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU) nou create și ai Bisericii Greco-Catolice Ucrainene (BGCU), care în niciun caz nu simpatizează Biserica noastră. Acum toți împreună apărăm independența Ucrainei și facem totul pentru a o proteja. Totuși, orice război se termină, deci ce se va întâmpla în continuare?

Variantele posibile după război

Prima variantă. Susținătorii BOaU și uniații recunosc meritele credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene în lupta împotriva inamicului, încep să ne privească drept patrioți ai Ucrainei, încetează acuzațiile de colaboraționism și cad de acord că noi, la fel ca toți cetățenii Ucrainei, avem dreptul să fim într-o organizaţie religioasă pe care o alegem. Până în prezent, nu observăm vreun semnal că o astfel de posibilitate ar exista. Recunoașterea patriotismului Bisericii Ortodoxe Ucrainene vine de pe buzele liderilor de stat, inclusiv ale Președintelui, dar nu și de la liderii religioși de alte credințe. În schimb, există semne care denotă contrariul. De exemplu, "ierarhii" Bisericii Ortodoxe a Ucrainei Ivan (Evstratie) Zorea sau Drabinko au susținut public proiectele privind interzicerea Bisericii Ortodoxe Ucrainene și au declarat că ea trebuie să fie distrusă.

Varianta a doua. Forțarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene la unirea cu confesiunile "patriotice".

Filaret Denisenko a fost primul care a vorbit pe această temă. În ziua de 28 februarie 2022, el s-a adresat Preafericitului Mitropolit Onufrie, episcopatului, clerului și ienoriașilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene "să se unească într-o singură Biserică Ortodoxă Ucraineană autocefală locală, care să slujească exclusiv intereselor poporului ucrainean". Argumentarea sa este simplă: a izbucnit războiul și atât timp cât Biserica Ortodoxă Ucraineană se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei, aceasta este de partea răului. Dar dacă se unește cu Filaret, va trece de partea binelui.

Argumentul este pe cât de simplu, pe atât de ridicol. În primul rând, linia de demarcație dintre bine și rău nu trece de-a lungul liniei frontului, ci se află în inima fiecărei persoane. Acest adevăr ar trebui să fie clar pentru oricine care cunoaște mai mult sau mai puțin învățătura ortodoxă despre viața duhovnicească. "Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule..." (Matei 15:19). În al doilea rând, oare aprobă Biserica Ortodoxă Ucraineană războiul? Se roagă Biserica Ortodoxă Ucraineană pentru victoria Federației Ruse? Biserica Ortodoxă Ucraineană îi binecuvântează pe soldații ruși? Bineînțeles că nu. Și dacă așa stau lucrurile, atunci care sunt motivele pentru a afirma că Biserica Ortodoxă Ucraineană este de "partea răului"? Și ce legătură are jurisdicția? Dacă vreun întâistătător comite un păcat, acesta rămâne păcatul său personal și nu se referă la turmă sau la cler. Singura excepție este învățătură eretică exprimată public.

Interesant este faptul că în ciuda preocupării sale pentru "interesele poporului ucrainean", Filaret Denisenko nu a făcut un asemenea apel la protejatul său Serghei (Epifanie) Dumenko. Probabil, resentimentul personal față de fostul său ucenic este mai puternic.

Mai târziu și-a exprimat poziția și conducătorul BOaU Serghei Dumenko. Potrivit rapoartelor de pe rețelele de socializare, în prima săptămână de război el a fugit în Grecia, acțiune care nu este tocmai patriotică. Dar apoi, după ce a înțeles că Kievul se află în siguranță, s-a întors și a început o activitate viguroasă.

În ziua de 5 martie 2022 el s-a adresat comunităților și eparhiilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, afirmând că din moment ce "voi ați declarat mereu devotament față de canoane", cică este necesar să aderați acum la BOaU. Iar cei care nu doresc să intre în componența BOaU trebuie măcar să coliturghisească cu adepții lui Dumenko. În ziua de 21 martie, Sinodul BOaU a emis o rezoluție "Cu privire la procedura de urgență care să permită admitere în BOaU", în care este exprimată dezamăgirea față de faptul că comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu sunt încă dispuse să se alipească lor "din cauza particularităților psihologiei umane", și a îndemnat din nou eparhiile și comunitățile Bisericii Ortodoxe Ucrainene să "urmeze Tomosul".

În plus, Dumenko a dat poruncă "arhiereilor" săi să facă apeluri similare și un val de "apeluri frățești" a cuprins eparhiile conduse de Dumenko.

Acest pas nu s-a soldat cu prea mult succes. BOaU raportează despre zeci de "tranziții", dar în regiunile de vest ale țării lăcașurile Bisericii Ortodoxe Ucrainene cel mai des sunt acaparate cu forța, în plus, există și cazuri de acaparări cu suportul resurselor administrative. Incidența tranzițiilor voluntare este mică. Cu alte cuvinte, ademenirile lui Dumenko nu merg. Totuși, în retorica unor clerici aparte ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene se vehiculează teza că dragostea pentru Patrie permite unirea la slujbe pe principiul patriotismului mai degrabă decât după canoanele Bisericii. În opinia lor, canoanele au avut actualitate pe timp de pace, dar acum totul este diferit. E adevărat acest lucru?

Canoanele nu înseamnă nimic, patriotismul este totul?

Acum credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și ai Bisericii Ortodoxe a Ucrainei deseori luptă în aceleași tranșee. Oare înseamnă aceasta că aceste confesiuni trebuie să se unească? Nu. Catolicii ucraineni, musulmanii și reprezentanții altor religii luptă în Forțele Armate ale Ucrainei alături de ortodocși. Oare pe baza fraternității militare ar trebui să ne unim în plan religios? Răspunsul este evident.

Totuși, în situația actuală argumentul că războiul a nivelat semnificația canoanelor bisericești câștigă popularitate. Cică suntem ucraineni și ne opunem unui dușman comun, ceea ce este suficient pentru unitatea bisericii, pentru că principalul lucru este dragostea pentru Patrie și pentru aproapele.

O teză similară apare și în retorica unor preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene care, adresându-se către susținătorii BOaU, spun că suntem ucraineni și ne aflăm în aceeași barcă. În plus, momentul cheie este că "împreună vom reconsidera o mulțime de aspecte". Dar ce pot reconsidera membrii Bisericii cu cei care se plasează în mod conștient în afara Ei?

Ce pot reconsidera membrii Bisericii cu cei care se plasează în mod conștient în afara Ei?

La sfârşitul lunii martie în catedrala Sfânta Sofia din Kiev a avut loc acţiunea "Rugăciunea comună a clerului Bisericii Ortodoxe a Ucrainei şi al Bisericii Ortodoxe Ucrainene", la care a participat "preotul" BOaU Gheorghe Kovalenko şi diaconul Mănăstirii Sfântului Iona din cadrul BOUkr Nicolai Lysenko.

Într-o ectenie, Kovalenko s-a rugat pentru "domnul și părintele nostru Preafericitul Epifanie", în timp ce Lysenko pentru "domnul și părintele nostru Preafericitul Onufrie".

Diaconul Nicolai Lysenko și "preotul" BOaU Gheorghe Kovalenko la o slujbă comună în catedrala Sfânta Sofia. Imagine: pagina de Facebook a lui Kovalenko

Kovalenko, care a publicat această "slujbă" pe pagina sa de Facebook, a scris: "Sperăm că ortodocșii din toată Ucraina, în special credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vor respinge ipocrizia Moscovei și se vor ruga împreună lui Dumnezeu și vor sluji poporului ucrainean, împreună cu credincioșii BOaU". Preotul Bisericii Ortodoxe Ucrainene, la rândul său, a comentat acest eveniment astfel: "Am făcut asta pentru ca ucrainenii din ambele ramuri ale Ortodoxiei să-și deschidă brațele unul către celălalt – cu sinceritate, fără a pune în față vechile neînţelegeri și prejudecăți. Atitudinea mea față de ierarhie și reacțiile acesteia este de fapt foarte critică".

Bine, cineva poate fi atât de critic pe cât îi place cu privire la ierarhia Bisericii, dar pot exista în ea doi întâistătători, dintre care unul, potrivit majorității Bisericilor, să nu fie nici măcar preot? Iar refuzul de a coliturghisi cu oameni fără hirotonie este o "prejudecată"? Probabil, așa este pentru diaconul Nicolai Lysenko, deoarece el a slujit recent cu Kovalenko o "liturghie" comună în biserica Bunei Vestiri de lângă Poarta de Aur.

Despre trădare și ură

Bineînțeles, fiecare își alege calea și își asumă responsabilitatea pentru această alegere. Dar există cel puțin două motive foarte importante pentru care este imposibil să te unești cu schismaticii. Chiar și pe fundalul patriotismului general, chiar și în fața agresiunii străine.

Primul motiv este că fidelitatea față de Patria Mamă nu trebuie să ducă la trădarea lui Hristos și a Bisericii Sale. Războiul nu anulează Sfintele Canoane și nu le face mai puțin semnificative. Păcatul nu încetează să fie păcat din cauza războiului, iar schisma nu încetează să fie schismă. Cuvintele sfinților despre schismă nu își pierd relevanța nici în contextul războiului. Cu atât mai mult, harul preoției nu vine la cei care nu l-au avut niciodată. Toate acestea fac imposibilă unirea cu schismaticii, deoarece motivele pentru care am refuzat să ne unim cu ei înainte de război au rămas aceleași.

Fidelitatea față de Patria Mamă nu trebuie să ducă la trădarea lui Hristos și a Bisericii Sale. Războiul nu anulează Sfintele Canoane și nu le face mai puțin semnificative.

Al doilea motiv este ura care este nucleul mondoviziunii membrilor BOaU: ura față de dușmani, față de credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și chiar unul față de celălalt. Epifanie și Filaret sunt un exemplu viu în acest sens.

Astfel, constatăm un paradox: sateliții lui Dumenko vorbesc despre dragoste, dar în realitate se comportă cu totul diferit. Putem să ascultăm discursurile lor măgulitoare și să sperăm că de îndată ce "reconsiderarea va avea loc" și ne vom uni cu BOaU, vom trăi împreună ca o familie prietenoasă. Dar de câte ori am avut nefericirea să ne convingem de ura schismaticilor față de credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, o ură înflăcărată și definitivă? Această ură față de noi nu a dispărut odată cu izbucnirea războiului, dimpotrivă, vrăjmașia lor față de adevărata Biserică nu a făcut decât să se intensifice. Prin urmare, putem câștiga favoarea membrilor BOaU doar împărtășind această ură. Mai mult, vom fi obligați să demonstrăm permanent această ură "în practică". Nu întâmplător cei mai activi "hateri" ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene din ultimii ani sunt "dezertori" care caută să-și demonstreze loialitatea față de noul lor mediu. Dar oare toate acestea au vreo legătură cu creștinismul? Este cu putință oare să presupunem că în Veșnicie unii locuitori ai Ierusalimului Ceresc îi urăsc pe alții?

Despre autocefalia canonică

Unii clerici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene exprimă ideea că Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să dobândescă autocefalie canonică. Biserica Ortodoxă Ucraineană are dreptul să facă acest lucru? Fără îndoială. Dar rxistă o problemă – corpul dreptului canonic al Bisericii pur și simplu nu conține proceduri care să reglementeze procesul de acordare a autocefaliei.

La anumite înțelegeri pe această temă s-a ajuns în timpul pregătirii Sinodului de la Creta din 2016, dar ele nu au fost niciodată îmbrăcate în stofa canoanelor. Singurul lucru care nu provoacă nicio obiecție este că noua Biserică autocefală trebuie să fie recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe Autocefale existente.

Și aici există o problemă foarte mare.

Dumnezeu Însuși va dispune de toate și va aranja totul pentru bine. Dacă va fi pentru aceasta voia Sa cea bună, Biserica Ortodoxă Ucraineană va deveni autocefală.

Este greu de imaginat că Biserica Ortodoxă Rusă ar putea fi de acord cu o astfel de autocefalie, dar este și mai greu de imaginat că ea poate fi recunoscută de Fanar (având în vedere existența BOaU). Toate acestea fac ca probabila proclamare și cu atât mai mult recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene să devină un lucru greu de realizat. Ne rămâne să sperăm că Providența lui Dumnezeu și înțelepciunea sobornicească a Bisericii Ortodoxe Ucrainene va găsi soluția corectă pentru această situație. În acest scop, toată plinătatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene trebuie, în primul rând, să nu se îngrijească de nimic altceva decât de unitatea în cadrul Bisericii noastre. Dacă rămânem uniți, dacă rămânem fideli Întâistătătorului nostru Preafericitului Părinte Mitropolit Onufrie, dacă vom supune opiniile noastre individuale hotărârii sobornicești a plinătății Bisericii Ortodoxe Ucrainene, nu ne vom teme de nicio amenințare și de dificultăți. Dacă însă vom alege calea separatismului, conformismului și oportunismului, ne vor distruge, unul câte unul.

Dumnezeu le va rândui pe toate și va aranja totul înspre bine. Dacă așa va fi voia Sa atotmilostivă, Biserica Ortodoxă Ucraineană va deveni autocefală. Între timp, toți copiii credincioși ai Bisericii trebuie să răspundă la toate apelurile și toate propunerile ispititoare astfel:

  • vom fi credincioși canoanelor Bisericii;
  • vom fi credincioși unității Bisericii Ortodoxe Ucrainene;
  • vom rezolva problema statutului nostru canonic pe cale sinodală, cu plinătatea Bisericii Ortodoxe Ucrainene, după ce ne vom apăra țara de agresiune. 
Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Susțineți apelul Preafericitului Mitropolit Onufrie de a opri războiul și de a organiza un schimb de prizonieri?
da, Biserica trebuie să facă totul pentru încetarea războiului
81%
nu, trebuie să luptăm până la victoria deplină
5%
trebuie să ne rugăm - politicienii trebuie să se ocupe de război
14%
Total voturi: 21

Arhiva

Система Orphus