Va avea loc o nouă întâlnire a Patriarhului Chiril cu Papa Francisc?

La ce se pot aștepta ortodocșii de la o nouă întâlnire a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse cu Papa? Imagine: UJO

Cu puțin timp în urmă a apărut știrea că Primatul Bisericii Ortodoxe Ruse și Vaticanul ar putea avea o întâlnire. Ce înseamnă acest lucru și care pot fi consecințele?

La 4 octombrie 2021, conducătorul Departamentului pentru Relații Bisericești Externe (DRBE) din cadrul Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion (Alfeev) de Volokolamsk a participat la întâlnirea reprezentanților religiilor mondiale, oamenilor de știință și experților pe tema "Credință și Știință: spre COP 26" de la Vatican, unde a exprimat poziția Bisericii Ortodoxe Ruse cu privire la problemele mediului ambiant.

La același eveniment a participat și patriarhul Bartolomeu, ceea ce deja provoacă o anumită confuzie în mintea credincioșilor. Explicând această împrejurare, Mitropolitul Ilarion a spus: "La întâlnire au participat treizeci și patru de lideri religioși, dintre care doar doi au reprezentat Bisericile Ortodoxe – Patriarhul Bartolomeu și eu. Dacă nu eram prezent, el putea să rămână singurul reprezentant al Întregii Ortodoxii". Adică el și-a atribuit meritul că patriarhul Bartolomeu a fost lipsit de ocazia de a fi singurul reprezentant al Ortodoxiei la acest eveniment. Dar pe de altă parte, este destul de pertinentă întrebarea: de ce alte Biserici Ortodoxe Autocefale au decis să nu-și trimită reprezentanții la Vatican? Poate că sunt mai temeinici în abordarea problemei participării la evenimentele de globalizare, în special la cele organizate de Vatican?

La 6 octombrie 2021, papa Francisc a acordat la Vatican o audiență mitropolitului Ilarion, subiectul central fiind, după cum s-a dovedit, organizarea unei noi întâlniri a patriarhului Chiril cu papa Francisc. În timpul audienței, conducătorul DREB, potrivit Vatican News, "a menționat că de la întâlnirea conducătorilor celor mai mari biserici creștine din lume la Havana, cooperarea lor bilaterală a înflorit. Cooperarea bilaterală activă face posibilă implementarea unui număr considerabil de proiecte comune privind ajutorul creștinilor persecutați, apărarea valorilor tradiționale, serviciile sociale în domeniul educației și culturii".

A doua zi, pe 7 octombrie, publicația italiană Corriere della Sera a publicat interviul cu mitropolitul Ilarion, în care el a declarat că rezultatul conversației sale cu papa Francisc a fost acordul privind o altă întâlnire a pontifului cu patriarhul Chiril, pe un teritoriu neutru. În același timp, conducătorul DRBE a spus că pregătirile pentru această întâlnire se desfășoară în același regim de secretizare ca și în cazul primei întâlniri. "Cred că această întâlnire va avea loc, dar va fi anunțată doar cu o lună sau câteva luni înainte. La urma urmei, cel mai important lucru nu este întâlnirea în sine, ci rezultatele ei. Precedenta întâlnire a dat roade bune", a spus mitropolitul Ilarion și a adăugat că publicul a aflat despre întâlnirea de la Havana doar cu o săptămână înainte de eveniment. Prin urmare, conducătorul DRBE a explicat păstrarea secretului prin grija pentru rezultatului întâlnirii.

În același interviu, Mitropolitul Ilarion a spus că la prima întâlnire de la Havana, Patriarhul și Papa s-au opus uniei ca modalitate de integrare a confesiunilor, ceea ce a provocat o surpriză și indignare în rândul greco-catolicilor ucraineni: "Și nu este întâmplător faptul că greco-catolicii ucraineni au fost foarte nemulțumiți de întâlnirea Papei și Patriarhului și de cuvintele care au răsunat de pe buzele lor". Sună ca o scuză pentru prima întâlnire: că ar fi o victorie diplomatică a Patriarhiei Moscovei. Reamintim că declarația comună în urma rezultatelor întâlnirii de la Havana cu privire la uniați conține următoarele: "Sperăm că întâlnirea noastră va contribui la reconciliere acolo unde există contraziceri între greco-catolici și creștinii ortodocși. Astăzi este evident că metoda "uniatismului" din secolele precedente, care presupune aducerea unei comunități în unitate cu alta prin separarea ei de Biserica sa, nu este o cale de a restabili unitatea. În același timp, comunitățile bisericești care au apărut ca urmare a circumstanțelor istorice, au dreptul de a exista și de a face tot ce este necesar pentru a satisface necesitățile spirituale ale credincioșilor lor, conviețuind în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii au nevoie de reconciliere și de a găsi forme de conviețuire reciproc acceptabile".

Metoda "uniatismului" constă în faptul că comunitatea bisericească, trecând la altă confesiune, adoptând o doctrină diferită și alte reguli de practică duhovnicească, își păstrează totodată formele exterioare ale religiozității: arhitectura, veșmintele, riturile liturgice, etc. Dacă ar fi să cugetăm la cuvintele Declarației comune, va deveni clar că "uniatismul" este respins ca o modalitate de "restabilire a unității", dar nu este respinsă tendința însăși spre unitate. În această frază se poate pipăi până și dorința de a căuta alte modalități.

Dacă ar fi să cugetăm la cuvintele Declarației comune, va deveni clar că "uniatismul" este respins ca o modalitate de "restabilire a unității", dar nu este respinsă tendința însăși spre unitate. În această frază se poate pipăi până și dorința de a căuta alte modalități.

Această interpretare este confirmată de Mesajul de salut al Papei Francisc cu ocazia aniversării a 30 de ani de la înființarea administrațiilor apostolice pentru catolicii de rit latin în Rusia, care la fost celebrată în data de 10 octombrie. În ceea ce privește dorința de a ajunge la unitate, Papa a scris următoarele: "În spațiul vostru al tradiției creștine răsăritene, este important să continuați să umblați împreună cu toți frații și surorile creștine, cerând insistent de la Dumnezeu ajutorul pentru a ne aprofunda în cunoașterea reciprocă, ca pas cu pas să ne apropiem de unitate".

Rezultatele întâlnirii de la Havana

Întâlnirea conducătorului Bisericii Ortodoxe Ruse și a conducătorului Vaticanului la Havana a avut loc pe 12 februarie 2016 în Cuba, în clădirea Aeroportului Internațional Havana, și a fost prima în istoria Bisericii Ortodoxe Ruse și a Vaticanului. În urma discuțiilor a fost adoptată o Declarație comună, în care Patriarhul și Pontiful au făcut apel la pace în întreaga lume și mai ales în Orientul Mijlociu, și la încetarea persecuției creștinilor. De asemenea, și-au exprimat îngrijorarea cu privire la dezvoltarea biotehnologiei, au vorbit în favoarea întăririi familiei și așa mai departe.

Într-adevăr, în cadrul unei victorii diplomatice, DRBE PM își poate asuma următoarele:

  • declarația deja menționată despre uniați;
  • menționarea conflictului din Donbas fără referirea la vreo parte concretă, cu apelul către credincioși să nu participe la acesta;
  • nerecunoașterea efectivă de către catolici a schismaticilor ucraineni din Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei de la Kiev și din Biserica Ortodocă Autocefală Ucraineană.

Dar la întrebarea dacă aceste cuvinte au fost urmate de acțiuni concrete din partea catolicilor, răspunsul va fi negativ.

În primul rând, uniații au continuat să preia cu forța lăcașurile de cult ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Desigur, nu mai este vorba despre cantitatea de acaparări care avea loc în anii 1990, dar acapărările la nivel local continuă. Este suficient să ne amintim de atacul semeț din Kolomya.

În al doilea rând, uniații nu și-au oprit expansiunea târâtoare pe teritoriul Ucrainei. Numărul lor în rândurile funcționarilor la diferite niveluri a crescut. Ei și-au extins cooperarea în domeniul păstoririi duhovnicești pentru personalul militar, în domeniul învățământului secundar și superior ș.a.m.d. Mai mult, conducătorul BUGC Sveatoslav Șevciuk a declarat că Consiliul Pontifical este incompetent în materie de politică internațională și în "problemele sensibile privind agresiunea rusă în Ucraina".

În al treilea rând, nimic conflictul din Donbas nu s-a schimbat cu nimic după întâlnirea de la Havana. Catolicii ucraineni de rit ortodox și Sveatoslav Șevciuk personal continuă să afirme că nu avem nevoie de pace cu orice preț, cerând prin aceasta de fapt continuarea războiului. Este suficient să ne amintim de declarația lui Șevciuk conform căreia cei obosiți de război se gândesc doar cum să-și salveze pielea. Conflictul din Donbas s-a intensificat sau s-a estompat în măsura în care a convenit celor aflați la putere, și prea puțin le pasă de declarația Patriarhului și a Papei.

La întrebarea dacă Declarația comună a Papei și a Patriarhului a fost urmată de acțiuni concrete din partea catolicilor, răspunsul va fi negativ.

În al patrulea rând, schisma din Ucraina nu numai că nu a fost reglementată în conformitate cu canoanele, dar a și fost complet legalizată de Patriarhul Bartolomeu. Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) a fost creată din fuziunea Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei de la Kiev (BOU-PK) și Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană (BAOU), iar Sveatoslav Șevciuk și-a exprimat marea bucurie cu acest prilej, s-a întâlnit în repetate rânduri cu conducătorul ei Serghei (Epifanie) Dumenko, a vorbit despre cooperare și și-a exprimat speranța pentru viitoarea unificare. Susținătorii BOaU s-au angajat în confiscarea lăcașurilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, agresarea credincioșilor și a preoților și alte fapte nelegiuite, care nu au stârnit nici o notă de acuzare din partea greco-catolicilor. În 2016, la Havana, Patriarhul și Papa au spus: "Ne exprimăm speranța că dezbinarea credincioșilor ortodocși din Ucraina va fi depășită pe baza normelor canonice existente, că toți creștinii ortodocși din Ucraina vor trăi în pace și armonie". Astăzi aceste cuvinte sună ca o batjocură.

În rralitate, întâlnirea de la Havana nu a adus niciun rezultat și în toate celelalte aspecte: războiul din Orientul Mijlociu nu s-a oprit, creștinii încă sunt uciși și fugăriți din casele lor, biotehnologia a continuat să se dezvolte, familiile nu au încetat să fie distruse, etc. În februarie 2021, într-un interviu acordat canalului TV Russia 24, mitropolitul Ilarion, rezumând rezultatele după cinci ani de la întâlnirea de la Havana, a spus că acestea sunt egale cu zero. Iată cuvintele sale: "Această întâlnire a avut loc la Havana, iar conversația nu a avut un caracter teologic – a fost dedicată în primul rând situației creștinilor din Orientul Mijlociu. Au trecut cinci ani de atunci. Nu se poate spune că poziția creștinilor din Orientul Mijlociu s-a schimbat în bine, cu posibila excepție a Siriei, unde, datorită acțiunilor armatei ruse, a fost posibilă expulzarea teroriștilor de pe teritoriul principal al țării . Împreună cu partea catolică, dezvoltăm proiecte în domeniul carității, serviciilor sociale, sferei culturale...". Adică nu există rezultate nici măcar în aceste zone numite amorfe, proiectele sunt încă în curs de desfășurare. Și acest lucru s-a realizat timp de cinci ani!

Atenție – ecumenismul!

Lipsa rezultatelor în urma întâlnirii de la Havana cu privire la problemele pentru care a fost organizată (cel puțin, așa cum s-a declarat), a stârnit critică din partea ortodocșilor și acuzarea patriarhului de Chiril de ecumenism. Aceste acuzații au avut o formă destul de dură și uneori chiar nepoliticoasă, uneori cu un caracter distructiv pronunțat, dar nu erau totuși absolut nefondate. Astfel, în primul paragraf al Declarației comune se spune: "Ne-am întâlnit cu bucurie ca frați în credința creștină...". Problema "frăției" dintre catolici și ortodocși este controversată, în special "conform credinței creștine...". La urma urmei, doctrina catolică conține o serie de afirmații eretice, iar Sfântul Apostol Pavel poruncește: "De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit" (Tit. 3: 10-11). Sfântul Vasile cel Mare spune în interpretarea sa a acestor cuvinte că el trebuie "să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş" (Matei 18:17), deși, pe de altă parte, putem spune întotdeauna că ereticii sunt frații noștri, dar rătăciți.

În paragraful 5, Patriarhul și Papa vorbesc despre separarea a ce urmează: "În pofida Tradiției comune din primele zece secole, catolicii și creștinii ortodocși au fost lipsiți de comuniune în Euharistie timp de aproape o mie de ani. Suntem separați de rănile provocate în conflictele din trecutul îndepărtat și recent, separați de diferențele moștenite de la predecesorii noștri în înțelegerea și exprimarea credinței noastre în Dumnezeu, Unul în trei ipostase – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Ne întristăm pentru pierderea unității, care a fost rezultatul slăbiciunii umane și al păcatului...".

Se resimte o părere de rău pentru această moștenire "incomodă", care se rezumă la "diferențe de înțelegere și exprimare" a doctrinei despre Sfânta Treime. Dar Ortodoxia întotdeauna a considerat doctrina catolică privind purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul (filioque) nu ca "diferențe de înțelegere", ci ca o erezie dăunătoare și a denunțat-o în termeni destul de duri. De exemplu, "Orice copil botezat în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, care nu mărturisește în inimă și cu gură că Duhul Sfânt provine de la unul Tatăl, esențial și ipostatic, așa cum spune Hristos în Evanghelie, dar mărturisește că provine de la Tatăl și Fiul, astfel de persoane să fie excomunicate din Biserica noastră și anatemizate" (Sinodul Local al Bisericii de la Constantinopol, 1583). "Principala erezie a latinilor este Procesiunea Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul" (Marea Catedrală din Moscova, 1666-1667, cu participarea patriarhului Alexandriei și al Antiohiei). Păreri similare pot fi găsite și la mulți sfinți părinți.

Dar deosebirile dintre ortodocși și catolici nu se limitează doar la erezia filioque, ele se referă și la dogmele catolice despre "purgatoriu", Imaculata Concepție a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, doctrina teoriei juridice a mântuirii și la meritele deosebite ale sfinților. Există diferențe foarte semnificative în învățătura despre practica rugăciunii, despre amăgirile cauzate de mândrie, despre sfințenie, etc. Patriarhul Chiril și Papa Francisc au trecut sub tăcere diplomatică toate acestea, dar toate aceste inovații și amăgiri catolice reprezintă o povară imensă pe care catolicii trebuie să o abandoneze pentru a reveni la credința care era comună pentru ei și ortodocși în primul mileniu. Sunt ei gata să renunțe? Întrebarea este de ordin mai mult retoric.

În paragraful 6 al Declarației comune, Patriarhul și Pontiful declară: "Înțelegând numeroasele obstacole pe care trebuie să le depășim, sperăm că întâlnirea noastră va contribui la atingerea unității poruncite de Dumnezeu și pentru care s-a rugat Hristos. Fie ca întâlnirea noastră să-i inspire pe creștinii din întreaga lume să-l invoce pe Dumnezeu cu înflăcărare, rugându-se pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi". Dar această poruncă dumnezeiască a unității nu se realizează la întâlnirile unde fiecare interlocutor este sigur de neprihănirea sa, dar vine în mod firesc atunci când cei care au renunțat la schismă se căiesc de rătăciri și erezii.

Din citatul de mai sus, putem face concluzia că întâlnirea patriarhului Moscovei și a Papei este privită de ambii ca o contribuție la procesul de unificare ecumenică. În acest caz, următoarea întâlnire anunțată de mitropolitul Ilarion va trebui să devină și ea o contribuție la acest proces? Mai mult, dacă ne vom aminti de protestele unor ierarhi și ale comunității bisericești cu privire la prima întâlnire, ale cărei rezultate au fost egalate cu zero, și de declarațiile ecumenice, atunci nu ar fi logic să presupunem că reacția la această a doua întâlnire poate fi și mai negativă decât la prima? Și dee ce patriarhul Chiril este gata să-și asume un astfel de risc?

Factorul Patriarhiei Constantinopolului

Întâlnirea programată între Patriarhului și Papa este cu atât mai uimitoare, dacă avem în vedere așa-numitul "factor al Fanarului". Acest factor constă în aceea că Patriarhia Constantinopolului este preocupată în prezent de rezolvarea a două sarcini: promovarea proiectului său ucrainean BOaU și unirea cu Vaticanul. Proiectul BOaU a fost creat de Fanar la inițiativa și cu sprijinul activ al Departamentului de Stat al SUA, prin încălcarea de către Fanar a canoanelor Bisericii și a bunului simț elementar. Implementarea acestui proiect a adus suferință credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene și o dezbinare efectivă în Ortodoxie. În mod corect și justificat, Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Ortodoxă Ucraineană au întrerupt comuniunea euharistică cu Patriarhia Constantinopolului. Dar în același timp, fanarioții continuă să promoveze activ unirea cu Vaticanul. Deja a fost anunțată data posibilei unificări – anul 2025, când Biserica va sărbători 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic.

În acest context, angajarea în ecumenism cu Vaticanul, fie și nu la acceași scară cu Fanarul, înseamnă pentru Biserica Ortodoxă Rusă sprijinirea cursului de dezvoltare al Patriarhiei Constantinopolului și turnarea apei pe moara patriarhului Bartolomeu. Pentru ce se fac toate acestea încă este absolut clar.

Concluzii

În primul rând, în calitate de răspuns la întrebarea din titlul articolului, putem spune că deoarece întâlnirea patriarhului Chril cu Papa Francisc a fost anunțată la un nivel atât de înalt ca al conducătorulu DRBE PM, este foarte probabil ca această întâlnire să aibă loc.

În al doilea rând, această întâlnire va provoca reacții adverse în interiorul Bisericii Ortodoxe Ruse, iar patriarhul Chiril, fără a mai vorbi despre mitropolitul Ilarion, va fi din nou acuzat de ecumenism. Mai mult, dacă în textul viitoarei declarații comune se va vorbi din nou despre unitate, despre frații în credință sau despre "Bisericile surori", atunci această reacție negativă va putea lua forme destul de dure.

În al treilea rând, noua întâlnire dintre Papa și patriarhul Chiril va fi percepută în Biserica Ortodoxă Ucraineană cel mai probabil cu nedumerire. Motivele sunt aceleași – întâlnirea precedentă nu a adus niciun succes în "calmarea" uniaților noștri, ci mai degrabă contrariul. În plus, numeroasele declarații publice ale Papei și ale lui Bartolomeu despre dorința de unitate nu vor contribui la înțelegerea relației strânse dintre primatul Bisericii Ortodoxe Ruse și pontiful Bisericii Romano-Catolice în rândul credincioșilor și ierarhiei ucrainene.

În al patrulea rând, această întâlnire, la fel ca și cea de la Havana, cel mai probabil nu se va solda cu rezultate în protejarea creștinilor din întreaga lume, prevenirea conflictelor, stabilirea păcii, în domeniul culturii, asistenței sociale și în alte sfere. Va fi adoptată o altă declarație comună cu formulări frumoase cu privire la toate problemele susmenționate, dar fără vreun folos simțitor.

Desigur, în diplomația bisericească (ca și în diplomația laică), multe sunt ascunse de ochii lumii și nu totul poate fi adus în plan public. Dar această diplomație trebuie să aducă rezultate. Pe parcursul acestor cinci ani nu am văzut care a fost folosul întâlnirii de la Havana. Astfel, noua întâlnire ridică multe întrebări. Mai ales dacă nu vom uita că în orice circumstanțe și situații, principalul lucru și mai presus de toate trebuie să păstrăm cu tărie Credința ortodoxă, puritatea și impecabilitatea sa împotriva a tot felul de învățături false.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Înființarea mănăstirii Bisericii Ortodoxe a Ucrainei schismatice "Lavra de la Kiev" și cererea de a i se oferi o biserică este:
doar vorbe
14%
începutul acaparării Lavrei Kievo-Pecerska a Bisericii Ortodoxe Ucrainene
62%
îmi este greu să răspund
24%
Total voturi: 21

Arhiva

Система Orphus