"Căiește-te, frate" vs. "Închideți gura": o analiză a dialogului cu Fanarul

Retorica Fanarului față de Biserica Ortodoxă Ucraineană devine tot mai puțin creștină. Imagine: UJO

Călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene l-au chemat pe Patriarhul Bartolomeu la pocăință, iar Fanarul le-a ordonat în schimb "să închidă gura".

La sfârșitul lunii iulie 2021 în Biserica Ortodoxă Ucraineană și în Patriarhia Constantinopolului au fost făcute două declarații, care deși nu sunt direct corelate ca "întrebare-răspuns", după sens și semnificaţie constituie indicii unui "dialog" ucraineano-fanariot.

Întrebarea ucraineană și răspunsul fanariot

La două săptămâni după Congresul monahal pan-ucrainean de la Lavra Adormirii Maicii Domnului din Poceaev, care a avut loc la 15 iulie 2021, a fost publicat textul Adresării Congresului către Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului.

În esență, gestul nu a fost în totalitate corect: documentul să fie publicat în numele Congresului peste o perioadă îndelungată după terminarea acestuia, și cu doar două semnături: a președintelui congresului și a secretarului. Dacă textul a fost adoptat chiar la Congres, trebuia publicat în aceeași zi, și dacă textul a fost aprobat de altcineva, atunci trebuie publicat nu în numele Congresului, ci în numele persoanei care l-a aprobat. În caz contrar, coboară autoritatea Congresului și prin urmare a documentelor adoptate acolo. Putem spune cu siguranță că această circumstanță nu a trecut neobservată de inamicii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și nu a jucat în folosul său. Dar să revenim la Adresare.

Adresarea a fost formulată special pentru patriarhului Bartolomeu, iar reacția sa la Adresare a fost foarte elocventă – ea lipsește în general (cel puțin pentru moment). În schimb, conducătorul Fanarului a trimis un mesaj "Cu ocazia împlinirii a 1033 de ani de la Creștinarea rușilor (των Ρως)". Un lapsus foarte deranjant al Biroului Președintelui Ucrainei: de atâtea ori să vizitezi Fanarul, să duci tratative și să nu-i explici "Santității Sale" că cneazul Vladimir a creștinat "Rusia Kieveană – Ucraina", și în același timp a fost "un domnitor ucrainean" (așa cum se menționează în Adresarea lui Zelenski din 28.07.2021). Mai mult decât atât, să nu-i explici că a folosi cuvântul "rus" în legătură cu Ucraina este de prost gust. Conform legii ucrainene, rușii acum nu sunt popor autohton în Ucraina.

Conducătorul Fanarului a ignorat cu desăvârșire Biserica Ortodoxă Ucraineană, ceea ce este destul de firesc, deoarece a "abolit-o" cu doi ani și jumătate în urmă.

Oricum, acest Mesaj al conducătorului Fanarului a fost adresat lui  "Epifanie al Kievului  (Κιέβου Επιφάνιο)" (fără titluri) și s-a indicat faptul că este un mesaj de "dragoste și unitate pentru toată lumea, indiferent dacă știu despre aceasta sau nu, indiferent dacă doresc acest șucru sau nu". Este o aluzie clară că în Ucraina există cei care ignoră "dragostea și unitatea" oferită de Patriarhia Constantinopolului, o aluzie în care este greu să nu recunoaștem Biserica Ortodoxă Ucraineană. Dar oficial, conducătorul Fanarului a ignorat cu desăvârșire Biserica Ortodoxă Ucraineană, ceea ce este destul de firesc, deoarece a "abolit-o" cu doi ani și jumătate în urmă.

Pe de altă parte, tăcerea elocventă a patriarhului Bartolomeu a fost compensată cu prisos de mitropolitul Apostol (Dannilidis) de Derkoi, care a postat pe pagina de Facebook a eparhiei sale o publicație furioasă cu titlul "Până aici, ierarhilor prezenței rusești în Ucraina!". Chintesența acestui mesaj a fost sciasă în titlul acestui articol: "Închideți gura".

Poate fi considerat acest pasaj al mitropolitului Apostol (Dannilidis), dacă nu un răspuns oficial, cel puțin un răspuns real pentru cinul monahal al Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Pe de o parte, există un precedent când mitropolitul Apostol (Dannilidis) a trimis o scrisoare oficială în numele patriarhului Bartolomeu. S-a întâmplat în 20 ianuarie 2020, când Fanarul l-a amenințat pe mitropolitul Mihail (Dandar) de Praga cu o "intervenție strictă" pentru că nu a respectat deciziile Patriarhiei Constantinopolului, în care ierarhul Fanarului a spus destul de liber tot ce a dorit. Pe de altă parte, din toate resursele ortodoxe grecești cunoscute, "strigătul" mitropolitului Apostol (Dannilidis) a fost publicat doar de "Orthodox Times", vestit pentru înclinația sa de a dezbate în mod activ tot felul de scandaluri. Acum, de exemplu, presa a lansat o adevărată campanie de discreditare a mitropolitului Emmanuel (Adamakis) de Calcedon, care a fost numit recent al doilea ierarh al Fanarului în cinste după patriarhul Bartolomeu.

Site-ul oficial al Patriarhiei Constantinopolului ec-patr.org se află la etapa de proiectare. Iar cele mai populare site-uri grecești Romfea și Vima Orthodoxia nu au acordat nicio atenție cuvintelor mitropolitului Apostol. În schimb, ambele resurse menționate au publicat integral Adresarea Congresului monahal al Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Patriarhul Bartolomeu, cu atașarea fotocopiilor după socumentul original. Pe site-ul Romfea această știre a obținut peste 100 000 (!) de vizionări în mai puțin de o zi. Iar Epistola conducătorului Fanarului către "Epifanie al Kievului" cu ocazia împlinirii a 1033 de ani de la "creștinarea rușilor" nu a fost publicată pe Romfea.

Prin urmare, la întrebarea cât de mult coincide declarația mitropolitului Apostol cu poziția reală Fanarului, putem răspunde în felul următor: sunt identice după conținut, dar diferite după formă. Dacă mijloacele de exprimare ale mitropolitului Apostolos sunt banal de grosolane, din partea Fanarului oficialul avem o ignorare elocventă.

Două eclesiologii diferite

Acum să trecem la analiza conținutului Adresării Congresului monahismului Bisericii Ortodoxe Ucrainene și al pasajului mitropolitului Apostol. După cum s-a menționat deja, ele reflectă o înțelegere complet diferită a ceea ce este Biserica lui Hristos.

Biserica Ortodoxă Ucraineană înțelege lucrurile astfel: "Tradiția milenară a Ortodoxiei a fost zidită pe unitatea Bisericilor Ortodoxe Autocefale, fiecare dintre ele posedând pe deplin toată plinătatea harului pentru a forma împreună Sfânta Biserică Ecumenică  Sobornicească și Apostolicească. Această unitate a Bisericilor Ortodoxe Autocefale poate fi asemănată cu Sfânta Euharistie, unde Hristos se află în întregime Sfântul Agneț și în fiecare părticică aparte".

Toată lumea poate citi cartea Faptele Apostolilor, și încă mai de dorit este să citim Noul Testament, ca să ne putem asigura că această descriere a Bisericii este pe deplin în concordanță cu Sfintele Scripturi. Dacă ne vom aprofunda și vom cerceta lucrările sfinților părinți și deciziile Sinoadelor Ecumenice, rezultatul va fi același.

Dar mitropolitul Apostol vorbește despre Biserica Ortodoxă Ucraineană ca despre un fel de protestantism. El exclamă patetic: "Despre ce Biserică merge vorba? Ce fel de protestantism modern mărturisiți? Afirmați-vă pe poziția umilinței și a uceniciei, pentru că, chiar dacă pe pământ credeți că ați cucerit întreaga lume, indignarea părinților Sinoadelor Ecumenice, Sinoadelor Locale și a altora care au stabilit și au interpretat responsabilitățile unice ale Constantinopolului, dar Adevărul lui Dumnezeu, ei intervin chiar și atunci... "păcătoșilor, unde mergem".

Fanarul vede Biserica ca o totalitate de Biserici Autocefale conduse de Patriarhia Constantinopolului, care are puteri speciale și poartă responsabilități speciale în Ortodoxie.

Studiind declarațiile altor ierarhi ai Constantinopolului, precum și ale Patriarhului Bartolomeu însuși de cel puțin ultimii doi ani, ne putem asigura că toate sunt similare. Prin urmare, cel puțin în acest sens, aceste cuvinte pot fi considerate ca poziția reală a Patriarhiei Constantinopolului, care vede Biserica ca o totalitate de Biserici Autocefale conduse de Patriarhia Constantinopolului, care are puteri speciale și poartă responsabilități speciale în Ortodoxie.

Dacă Biserica Ortodoxă Ucraineană înțelege ce este Biserica exact la fel cum a fost de-a lungul a două mii de ani de creștinism, Fanarul propune un model nou de orânduire bisericească. Esența sa constă în faptul că Ortodoxia este redusă la Patriarhia Constantinopolului, care așa cum declară fanarioții, exprimă "ființa Ortodoxiei". Constantinopolul este Mama tuturor Bisericilor Autocefale, care există datorită faptului că sunt în comuniune cu Constantinopolul și respectă ordinele sale.

Acest model contrazice în mod fundamental dogma ortodoxă despre Biserică, și dacă ar fi să luăm în considerare dependența aproape completă a Patriarhiei Constantinopolului de instituția politică americană, după cum reiese din istoria Fanarului din ultima jumătate de secol, atunci situația începe să ia contururi destul de sumbre.

Ce datorii avem față de greci

Fie că cineva numește poporul nostru ucrainean sau rus, întotdeauna am știut și știm de la cine am primit Sfântul Botez, învățătura Evangheliei, tradiția monahală și așa mai departe. În Adresarea Congresului monahismului se menționează acest lucru: "Noi, monahii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, întotdeauna am tratat cu evlavie și respect tradiția duhovnicească a marilor mănăstiri. Pentru noi, atât Sfântul Munte Athos, cât și alte mănăstiri din Grecia au fost locuri de îndrumare și hrană duhovnicească. Acest fenomen este tradițional pentru tradiția monahală a Bisericii noastre. Aproape fiecare mănăstire din Ucraina are icoane pictate pe Muntele Athos și obiecte de cult legate de Grecia. Cu dragoste și respect, i-am cinstit pe monahii greci de la care în simplitate am primit indrumare duhovnicească".

Să ne gândim cum putem arăta cel mai bine recunoștința pentru faptul că am primit de la Constantinopol un dar neprețuit – credința Ortodoxă (însă istoricii au și alte opinii)? La această întrebare a răspuns Sfântului Apostol Ioan Teologul, care a spus: "Mai mare bucurie decât aceasta nu am, ca să aud că fiii mei umblă întru adevăr" (3 Ioan 4). Fidelitatea față de Ortodoxie și tradiția duhovnicească este cea mai bună recunoștință pe care o putem exprima față de cei care ne-au luminat cu credința în Hristos. Dar fanarioții, dintr-un anumit motiv, cred că trebuie să fim în deplină și necondiționată ascultare față de grecii contemporani pentru faptul că strămoșii lor ne-au transmis sfânta credință ortodoxă.

Fidelitatea față de Ortodoxie și tradiția duhovnicească este cea mai bună recunoștință pe care o putem exprima față de cei care ne-au luminat cu credința în Hristos. Dar fanarioții, dintr-un anumit motiv, cred că trebuie să fim în deplină și necondiționată ascultare față de grecii contemporani pentru faptul că strămoșii lor ne-au transmis sfânta credință ortodoxă.

Iată cum vorbește despre asta mitropolitul Apostol: "Cu dezgust am citit în mass media declarațiile anti-bisericești și anti-grecești ale reprezentanților prezenței rusești în Ucraina, și aflându-mă într-o stare de mânie dreaptă, răspund: închideți gurile și dați-i pace Succesorului celor care v-au făcut creștini! Îi datorați totul celui pe care îl numiți cu atât dispreț Istanbul! Pentru noi, acesta este singurul oraș care a stat aici de secole și dăruiește numai bine tuturor vouă care sărbătoriți 1033 de ani de la adoptarea Creștinismului, dar în același timp nu menționați nicăieri cine v-a botezat și v-a dat ceea cu ce acum vă laudați. V-am dat lumină – ne-o înapoiați învăluită în întuneric! V-am dat har – răspundeți cu nerecunoștință! V-am adus cultură – ne insultați!".

În același timp, ar fi logic să ne punem întrebarea: oare fanarioții contemporani sunt fideli Ortodoxiei și tradiției duhovnicești pe care strămoșii lor ne-au transmis-o acum 1033 de ani? Cu mâhnire putem constata că nu, nu sunt.Despre abaterea Fanarului de la eclesiologia ortodoxă s-a menționat mai sus. În plus, astăzi Patriarhia Constantinopolului se află în ultima etapă a celei de treia uniri cu latinii, ceea ce  este nu numai o încălcare a dogmei Bisericii, ci și a multor alte dogme.

În general, problema oricăror pretenții ale contemporanilor bazate pe meritele strămoșilor lor a fost rezolvată cu două mii de ani în urmă de către însuși Domnul nosru Iisus Hristos. Când evreii mândri i-au declarat lui Hristos că "suntem copii ai lui Avraam", El însă le-a răspuns: "Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam" (Ioan 8:39). În aceste cuvinte Domnul ne-a dat tuturor un criteriu pentru toate timpurile: suntem în acea măsură moștenitori ai slăviților noștri srămoși, pe cât tindem la credința și virtuțile lor.

În deplină conformitate cu această înțelegere a problemei, Congresul monahismului Bisericii Ortodoxe Ucrainene face apel la Patriarhul Bartolomeu: "Amintiți-vă de angajamentul ferm față de Ortodoxie al marilor Voștri predecesori".

Chemarea la pocăință

Textul Adresării monahismului Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Patriarhul Bartolomeu nu conține cuvinte de genul celor scoase în titlul articolului: "Pocăiește-te, frate", dar esența textului este tocmai despre aceasta. La început se face o scurtă retrospectivă cu referire la vremurile în care Patriarhul Bartolomeu nu și-a permis libertatea de a încălca grav canoanele Bisericii: "Ne amintim de vizitele Dvs. în Ucraina, precum și ale reprezentanților Voștri, când ați ilustrat în toate modurile sprijinul Dvs. pentru Mitropolitul legitim al Kievului, mai întâi pentru adormitul Preafericitul Mitropolit Vladimir (Sabodan) și apoi pentru succesorul său, Mitropolitul Onufrie al Kievului și a toată Ucraina".

Și apoi, în culori vii, fără nicio închinăciune diplomatică, este descrisă imaginea a tot ceea ce Patriarhul Bartolomeu va face Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice în viitor: "Astfel, am primit cu cea mai mare durere și cea mai mare tristețe toate acțiunile perfide pe care le-ați întreprins ca primul dintre episcopii egali ai lumii Ortodoxe față de Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică. Suntem nedumeriți care a fost motivul deciziilor Dvs., dar vedem cu ochii noștri care sunt consecințele. Cu amărăciune și întristare în inimile noastre noi, călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vă întrebăm, Santitatea Voastră, cum acceptă moralitatea Santității voastră nivelul de tulburare din țara noastră cauzat de decizia Voastră: acapararea bisericilor, agresarea credincioșilor, discriminarea păstorilor și turmei noastre la nivel statal, apelurile la exterminarea clerului nostru?

Înțelegeți oare că la apusul vieții ați devenit cauza diviziunii poporului unic a lui Dumnezeu, în care, cum a spus Apostolul Pavel: "nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi Hristos" (Col. 3:11)?  Ce forțe anti-bisericești V-au determinat să comiteți această crimă fără precedent împotriva Bisericii? Înțelegeți oare că în confruntarea sângeroasă care semănă durere printre poporul nostru, ați adus semințe noi de luptă religioasă, de care Dumnezeu ne-a apărat până acum?".

Adresarea se încheie cu chemarea la pocăință: "În situația creată noi, monahii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, vă somăm să evaluați consecințele acțiunilor Voastre și să vă reconsiderați decizia. Să deveniți din nou primul arhiereul între egali după cinste și un părinte recunoscut de toți creștinii ortodocși. Amintiți-vă de angajamentul ferm față de Ortodoxie al marilor Dvs. predecesori. Cugetați ce mare responsabilitate vă va reveni dacă în istoria Ortodoxiei numele Vostru va fi pentru totdeauna asociat cu dezbinarea unității și nu va sta în rândul marilor Dvs. predecesori și Sfinți Ierarhi ca: Ioan Gură de Aur, Fotie, Tarasie, Ghenadie, dar va fi scris alături de trădătorii Bisericii care a necinstit Scaunul de la Constantinopol.

În fața sfintelor Icoane Făcătoare de minuni, sfintelor moaște cinstite de către toți creștinii ortodocși, noi, arhiereii, stareții și starețele tuturor sfintelor mănăstiri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, înălțăm rugăciunile noastre către Milostivul Dumnezeu ca să Vă dăruiască înțelepciune să vedeți la ce consecințe a dus dorința Voastră de a uni Biserica legitimă cu cei care au căzut din Ea cu zeci de ani în urmă, care în împietrirea inimii lor seamănă tulburare și dezbinare printre oamenii de rând".

Răspunsul de la Fanar

Repetăm, pasajul mitropolitului Apostol nu este un răspuns direct și nemijlocit la Adresarea Congresului monahismului, dar prin prisma "dialogului" ucraineano-fanariot are anume această semnificație. Acest răspuns constă din următoarele:

  • închideți gura;
  • luați-vă mainile;
  • răspundeți cu lipsă de recunoștință;
  • v-am dat har și voi ne jigniți;
  • încetați odată cu răutatea, ura și aroganța.

Dar în Adresarea călugărilor Bisericii noastre este prezentată realitatea actuală din Ucraina, Patriarhul Bartolomeu fiind unul dintre cauzele principale ale acestei realități. Toate cele enumerate mai sus: acapararea bisericilor, agresarea credincioșilor de rând, discriminarea păstorilor și a păstoriților noștri la de stat, apelurile la exterminarea clerului nostru – sunt documentate. Nimeni nu inventează nimic.

Astfel, vedem pe de o parte fapte, și pe de altă parte – doar grosolănie fără orice argumentare serioasă. Nu se poate să nu ne amintim de vechiul proverb grecesc: "Jupiter, ești furios – înseamnă că greșești".

Ce va urma?

Tonalitatea Adresării monahilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Patriarhul Bartolomeu este destul de dură, textul conține formulări destul de aspre:

  • cum moralitatea dumneavoastră acceptă acel nivel de tulburare;
  • intelegeți oare că ați devenit cauza dezbinării;
  • ați comis o crimă fără precedent;
  • și altele.

Duritatea acestor formulări ne permite să concluzionăm că în termeni practici, călugării Bisericii Ortodoxe Ucrainene nu speră că Patriarhul Bartolomeu își va schimba poziția și se va transforma din nou dintr-o persoană care seamănă dușmănie și discordie într-un "bun păstor". Dacă ar exista o astfel de speranță, tonalitatea Adresării ar fi de genul ca să-i permită patriarhului Bartolomeu să-și salveze fața, cel puțin în măsura posibilului în situația creată. Dar comporrtamentul conducătorului Fanarului ne arată că nu putem avea vreo speranță de schimbare.

Istoria aproape că nu cunoaște cazuri când o persoană de un asemenea nivel, care a mers atât de departe în activitatea sa distructivă, să se oprească brusc să se pocăiască; deși totul este posibil prin providența lui Dumnezeu, desigur.

Din punct de vedere practic, Adresarea călugărilor este o pregătire pentru niștre decizii radicale ale Bisericii cu privire la Patriarhul Bartolomeu și la erorile pe care le întruchipează. Poate că în curând vom vedea la nivelul episcopatului, și nu al unei Biserici Autocefale, ci a tuturor celor care nu sunt implicate în falsa înțelepciune a Fanarului –o evaluare precisă și clară a acțiunilor patriarhului Bartolomeu și a noii eclesiologii pe care Fanarul încearcă că o impună Ortodoxiei Mondiale.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Respectați restricțiile postului de Crăciun?
da, țin post strict
9%
încerc să postesc după putere
91%
nu postesc deloc
0%
Total voturi: 11

Arhiva

Система Orphus