Apărarea bisericilor canonice este "un atac împotriva securității de stat"?

Rostislav Pavlenko consideră că apărarea bisericilor este o amenințare împotriva securității Ucrainei. Imagine: UJO

Rostislav Pavlenko, un executant al "operațiunii Tomosul", a acuzat Congresul comunităților persecutate că duc "o campanie inamică" împotriva Ucrainei. Să aibă dreptate?

Pe 22 februarie 2021, reprezentanții comunităților bisericilor acaparate din Biserica Ortodoxă Ucraineană s-au adunat la Lavra Peșterilor de la Kiev. Acești oameni, potrivit Preafericitului Mitropolit Onufrie, "în pofida tuturor obstacolelor și persecuțiilor, rămân credincioși lui Dumnezeu și Bisericii adevărate".

Să fie respectată legea și toate organizațiile religioase să fie tratate în mod egal, așa cum prevede Constituția Ucrainei, și nimic mai mult - acestea sunt toate revendicările adresate autorităților ucrainene, exprimate la Congresul comunităților persecutate.

Dar în cazul credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, orice cuvinte adresate oficialităților  privind respectarea legii pot fi interpretate ca "o încălcare a stabilității și securității de stat".

Exact  despre acest lucru a declarat pe pagina sa de Facebook Rostislav Pavlenko, parlamentarul din partidul politic al lui Poroșenko "Solidaritatea europeană", comentând Congresul comunităților persecutate din Biserica Ortodoxă Ucraineană.

El este convins că nu există nici o persecuție, iar faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană a îndrăznit să se plângă de acest lucru "întrece orice măsură". Pavlenko consideră că Biserica Ortodoxă Ucraineană se află într-o poziție confortabilă, deoarece autoritățile nu au reacționat (!) la Congresul comunităților persecutate. Potrivit parlamentarului, tăcerea Rezervației "Lavra Peșterilor de la Kiev" și a Ministerului Culturii este "un exemplu de colaboraționism în cadrul campaniei inamice împotriva Ucrainei". Parlamentarul s-a revoltat de inacțiunea Serviciului Securității de Stat al Ucrainenei și a altor organisme guvernamentale, și a promis că "va solicita clarificări".

Vom constata că logica este atât de ciudată, încât merită să ne oprim asupra unei analize mai detaliata atât a personalității lui Pavlenko, cât și a tezelor sale referitoare la credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Pavlenko și Tomosul

Până la Euromaidan, Rostislav Pavlenko a fost un profesor modest de științe politice la Academia Movileană de la Kiev.

În iulie 2014, a fost numit consilier independent al președintelui Ucrainei, și literalmente câteva luni mai târziu Pavlenko a devenit șef adjunct al administrației președintelui Ucrainei Petro Poroșenko.

Această carieră fulgerătoare, potrivit unor resurse mass media ucrainene, poate fi atribuită implicării personale a lui Pavlenko în menținerea imaginii lui Poroșenko. În acest scop Rostislav Nikolaevici a monitorizat în mod constant mass media și rețelele sociale și îi raporta șefului statului despre toate materialele critice.

Tot în 2014, lui Pavlenko i s-a încredințat coordonarea eforturilor guvernului ucrainean și ale "partenerilor occidentali" privind obținerea autocefaliei pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Kievului de atunci.

De fapt, din prima zi de muncă în noua sa funcție, Rostislav Pavlenko a început să promoveze ideea Tomosului la toate nivelurile. El a susținut că activitatea sa nu are nicio legătură cu PR, ea constă în dorința de a obține Tomosul, dorință la care aderă în fiecare zi nu numai reprezentanții BOU-PK, dar și episcopi și preoți ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, deoarece statul (!) creează o Biserică nouă – "pentru zeci de milioane de oameni care nu doresc să se vadă pe sine în componeneța Bisericii de la Moscova".

În același timp, Pavlenko a garantat că nu se va săvârși nici o violență împotriva celor care nu vor recunoaște Tomosul. El a fost cel care l-a convins pe Poroșenko că Fanarul i-ar putea recunoaște pe schismaticii ucraineni chiar înainte de Ziua Creștinării Țării Rusiei, ceea ce în final va putea fi folosit ca cel mai important instrument de PR la viitoarele alegeri prezidențiale.

În 2014, Pavlenko a garantat că nu se va săvârși nici o violență împotriva celor care nu vor recunoaște Tomosul.

Pentru a accelera procesul, în aprilie 2018 Pavlenko a vizitat personal Fanarul și a adus adresarea Radei Supreme din Ucraina către Patriarhul Bartolomeu cu cererea de a acorda "independența" bisericii ucrainene. Dar în pofida eforturilor titanice ale lui Rostislav Nikolaevici, Tomosul nu a fost emis vara, și imediat după celebrarea Zilei Creștinării Rusiei, Pavlenko și-a schimbat locul de muncă – din Administrația Președintelui a trecut în funcția de șef al Institutului Național pentru Cercetări Strategice. Dar chiar și în această funcție, Pavlenko nu a încetat să fie "principalul responsabil pentru Tomos".

Înainte de ședința cu slavă tristă a Sinodului Patriarhiei de la Constantinopol, care a "lansat" oficial procesul de acordare a Tomosului Bisericii Ortodoxe a Ucraine nou create, Pavlenko s-a întâlnit cu Patriarhul Bartolomeu, după care a declarat că textul Tomosului este deja gata – "el este standard și pot fi găsite pe Internet texte analogice".

Puțin mai târziu s-a aflat că Pavlenko spusese o minciună – textul Tomosului nu este deloc standard și prescrie dependența evidentă și rușinoasă a noii structuri față de Fanar.

Din cele expuse mai sus, devine evident că dl. Pavlenko nu este doar unul dintre principalii executanți ai operațiunii speciale "Tomosul", dar și un dușman declarat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, ai cărei credincioși nu au manifestat dorința să treacă "cu milioanele" în "biserică" creată de stat. Dar în pofida muncii sale, la drept vorbind, care nu s-a încununat cu mult succes, el a rămas în politică și își continuă activitatea împotriva Bisericii și a credincioșilor Ei.

Cine este adevăratul dușman al Ucrainei?

Să examinăm în detaliu tezele lui Rostislav Pavlenko cu privire la Biserica Ortodoxă Ucraineană și credincioșii care s-au adunat la Lavra Peșterilor de la Kiev pe 22 februarie 2021.

Teza 1: Nu există persecuție asupra Bisericii Ortodoxe Ucrainene și Ea se simte "destul de confortabil" în Ucraina.

Să analizăm faptele. Conform raportului președintelui Reprezentanței Bisericii Ortodoxe Ucrainene pe lângă organizațiile internaționale europene, episcopului Victor (Koțaba), în ultimii ani 122 de biserici au fost luate cu forța de la Biserica Ortodoxă Ucraineană cu multe încălcări de lege și 220 de parohii au fost reînregistrat ilegal în jurisdicția BOaU.

Conducătorul Departamentului Juridic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, protoiereul Alexandru Bahov a declarat că avocații au depus în instanță aproximativ 400 de acțiuni în legătură cu acaparările ilegale ale bisericilor și comunităților religioase, și ca urmare au fost intentate cca 250 de dosare penale. Subliniem că acestea nu sunt niște cuvinte sau raționamente fără temei, acestea sunt fapte concrete.

În Ucraina continuă acapararea lăcașurilor de cult ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, credincioșii sunt bătuți, sunt adoptate legi discriminatorii împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene și diferite resurse mass media creează imaginea unui dușman din Biserica noastră.

Iată câte exemple și mai concrete.

În noaptea spre 4 mai 2020, adepții BOaU au încercat să pună mâna pe biserica din Zadubrovca. Mai mult, ei au atacat biserica în ziua morții parohului comunității. În timpul acaparării, susținătorii lui Dumenko au folosit gaze lacrimogene împotriva credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene, unul dintre enoriași a fost înjunghiat în cap.

Iată o istorisire tipică relatată de o enoriașă din Zadubrovca care a participat la congres, Cristina Valușeak: "În ziua în care a murit părintele nostru Leonid, au venit cu polizoare și au tăiat lacătele. I-am văzut personal pe toți acei oameni, am văzut cum au suferit enoriașii noștri, care se aflau chiar sub ușă, când au fost atacați. Au venit în jur 40 de bărbați angajați special. Ei (apărătorii bisericii – Ed.) au fost bătuți cu cruzime. Băieții noștri sângerau pe bănci, iar membrii BOaU spunea: "Nu-i bateți, ucideți-i".

Pe 12 decembrie 2020 susținătorii BOaU au venit cu articulații de aramă, bâte și gaze lacrimogene să ia cu asalt lăcașul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din satul Mihalcea. Pe 01 noiembrie 2019, în timpul privegerii din ajunul sâmbetei celor adormiți de Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, în același sat Mihalcea activiștii BOaU au folosit un berbec pentru a sparge ușa sfântului lăcaș al Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

În Zolocev, pe poarta casei în care locuiește clericul Eparhiei de Lviv din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost pictate insulte și simboluri naziste, iar în apropierea casei sale a avut loc o adunare împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene, după care preotului și familiei sale i-au propus să părăsească orașul. Puțin mai târziu, niște indivizi cu mască au spart gardul casei preotului Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Pe 12 mai 2019 activiștii BOaU i-au bătut pe credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Mnișin și au acaparat biserica.

În septembrie 2020, la Kiev un grup de indivizi înarmați, participanți la acțiunile antiteroriste din Estul Ucrainei, l-au bătut un preot al Bisericii Ortodoxe Ucrainene doar pentru că, în opinia lor, el nu aparținea "Bisericii corecte".

Credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene, tocmai pentru că sunt fideli adevăratei Biserici, au fost bătuți cu articulații de aramă, bâte, far armat, bastoane, cu pumnii în Mykolaiv, Pticea, Bogorodceanî, Berestie, Gnezdîcino, Galuzinți, Rakiv Lis, Novojivotov, Mașea, ect. Și aceasta sunt doar o mică parte din nelegiuirile săvârșite împotriva Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

A spune după toate acestea că nu există persecuție împotriva Bisericii și că Ea se simte "destul de confortabil" este culmea cinismului sau o minciună sfruntată.

Teza 2: Congresul reprezentanților comunităților persecutate care a avut loc la Lavra Peșterilor de la Kiev este "un atentat împotriva stabilității și securității de stat", este "o paradă de ură".

Din aceste cuvinte ale alesului poporului rezultă că o victimă care se plânge că este jefuită și aproape ucisă încalcă ordinea publică și amenință stabilitatea societății. Adică, conform logicii lui Pavlenko, victima pur și simplu nu are dreptul să se plângă! Pentru că dacă, de exemplu,  o victimă a unui jaf se adresează autorităților competente pentru ajutor, el/ea încearcă să facă presiuni asupra Judecătoriei.

Anume așa a scris Pavlenko, interpretând adunarea credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene la Lavră: "este evident că aceasta este o încercare de a exercita presiune asupra ramurii judiciare în momentul în care Curtea Constituțională a început procedura de confirmare a constituționalității legilor privind drepturile credincioșilor adoptate în 2018 și 2019".

Reamintim că aceste legi, pe care dl Pavlenko le consideră "constituționale", încalcă în mod flagrant prevederile articolului 35 din Constituția Ucrainei, articolul 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, articolul 18 din Pactul internațional al ONU privind drepturile civice și politice din anul 1966, articolul 18 din Declarația internațională pentru Drepturile omului (1948). În 2017, Direcția științifică și de cercetare din cadrul Parlamentului Ucrainei a declarat că proiectele de lege anti-bisericești nu corespund normelor unei societăți democratice, iar în aprilie 2019 Curtea Administrativă de circumscripție din Kiev a suspendat procesul privind redenumirea forțată a Bisericii Ortodoxe Ucrainene. În decembrie din același an, Curtea Supremă din Ucraina i-a permis Bisericii Ortodoxe Ucrainene să-și păstreze denumirea.

Știe dl Pavlenko toate acestea? Cu siguranță, da. Atunci despre ce fel de "constituționalitate" vorbim? La urma urmei, credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene sunt cei care apără în prezent Legea fundamentală a Ucrainei și nu invers.

Teza 3: La Lavră "au sunat apeluri deschise pentru neascultare și ieșirea pe stradă a "milioane de nemulțumiți".

În primul rând, este surprinzător negativul față de posibilele acte de neascultare civilă în interpretarea parlamentarului și funcționarului care a ajuns în scaunul său pe valul protestelor de pe Euromaidan, când chiar această nesupunere a devenit baza ideologiei statului, iar protestatarii de pe Maidan s-au transformat, fără exagerare, în figuri de cult.

În al doilea rând, regulile unei societăți democratice, spre care tinde Ucraina, prevăd dreptul la așa-numita "nesupunere civilă" în cazul în care autoritățile țării încalcă drepturile propriilor cetățeni. "Nesupunerea civilă" este o acțiune pașnică. În cazul Bisericii, aceasta nu este o simplă apariție a "milioane de oameni nemulțumiți pe străzi", ci procesiuni religioase și rugăciuni. Muntenegru a arătat lumii întregi un exemplu ce se poate întâmpla într-un stat care a decis să meargă deschis împotriva propriilor cetățeni și credincioși. Și exact despre acest lucru vorbesc reprezentanții Bisericii Ortodoxe Ucrainene. Mai mult, inițiativa de a se aduna la Lavră vine anume de la credincioșii Bisericii noastre. Au dreptul să facă acest lucru? Conform legii Ucrainei, da, au dreptul. Dar potrivit lui Pavlenko – nu.

În al treilea rând, nu au existat la congres "apeluri deschise pentru neascultare", dar s-a solicitat ca guvernul să nu mai împartă oamenii. Iată cuvintele uneia dintre participanții la congres: "Vreau să mă adresez către autorități să nu împartă oamenii. Cu toții suntem cetățeni ai Ucrainei. Și eu sunt cetățeană a Ucrainei. Copiii mei sunt cetățeni ai Ucrainei. Vorbim, comunicăm acasă în ucraineană. Cântăm cântece ucrainene aproape în fiecare zi. Și de ce sunt atunci „trădătoare de la Moscova”? Pentru că nu am trădat credința? Conform Constituției Ucrainei, toți avem dreptul la credință. Prin conștiință. Cine cum vrea – așa crede. La noi chiar și sataniștii se pot ruga, musulmanii se pot ruga, nu-i așa? Și creștinii ortodocși, așa cum ei ne numesc pe noi, ai Patriarhiei de la Moscova, nici măcar nu au dreptul să îngroape o persoană în mod normal în satul lor! De ce?!

Recent am avut un caz în sat. Am îngropat o femeie în etate, avea 100 de ani. Și când a venit "preotul" lor (al BOaU – Ed.), a întrebat: pe cine înmormântează? Și ei i-au răspuns: a murit o moscovită. A fost ea vreodată la Moscova în cei 100 de ani ai săi? Ce fel de moscovită este ea?! Este ucraineancă. Și-a dedicat toată viața Ucrainei. Vreau să mă adresez către autorități – nu împărțiți oamenii, dați-ne posibilitatea să ne rugăm. Priviți – câte biserici au fost acaparate - la urma urmei, nimeni nu le-a luat înapoi cu forța, nu-i așa?".

Vreau să mă adresez către autorități să nu împartă oamenii. Cu toții suntem cetățeni ai Ucrainei. Și eu sunt cetățeană a Ucrainei. Copiii mei sunt cetățeni ai Ucrainei. Vorbim, comunicăm acasă în ucraineană. Cântăm cântece ucrainene aproape în fiecare zi. Și de ce sunt atunci „trădătoare de la Moscova”? Pentru că nu am trădat credința?

Preoteasa Uliana Taboroveț la Congresul comunităților persecutate

din Biserica Ortodoxă Ucraineană

Teza 4: Adunarea credincioșilor la Lavră este un "eveniment anti-statal" și "o campanie ostilă împotriva Ucrainei".

Să definim mai întâi cine poate fi considerat dușman al Ucrainei? Se pare că dușmanii Ucrainei sunt cei care încearcă să dividă statul, care îi discriminează direct pe cetățeni, care în toate modurile posibile destabilizează situația din interiorul țării, inițiază confruntări între locuitorii țării și face totul pentru a destrăma statul. Se poate atribui ceva din toate acestea credincioșilor Bisericii Ortodoxe Ucrainene? Nu.

Biserica noastră pune mereu în evidență obiectivele sale pașnice, vorbește despre necesitatea unității, stă pe poziția integrității teritoriale, se opune oricărei acțiuni violente împotriva oricui și încearcă să unească cumva țara sfâșiată de război. Credincioșii noștri tot timpul insistă că sunt cetățeni ai Ucrainei, că niciunul dintre ei nu are nicio legătură cu "Moscova".

Poziția creștinilor adunați la Lavra Peșterilor de la Kiev a fost exprimată cel mai bine de o femeie simplă, Maria Formaneț din satul Pticea, unde confruntarea dintre credincioșii Bisericii Ortodoxe Ucrainene și reprezentanții actualei BOaU se desfășoară încă din 2014: "Dorim un singur lucru de la autorități – să nu ne amestece. Statul să rămână cu problemele statului, iar pe noi să ne lase să decidem problemele bisericii. Dacă suntem cetățeni ai Ucrainei care respectă legea, atunci vă rugăm – respectați legea. Dacă am câștigat procesul, lăsați-ne să ne rugăm în biserica noastră. Nu vrem altceva de la stat – pur și simplu nu vă amestecați și executați hotărârile judecătorești. Câte confruntări am avut, cât am suferit, câte atacuri am înfruntat, dar nici o persoană din comunitatea noastră nu a trecut la BOU-PK".

Pe de altă parte, putem să spunem că acei care preiau bisericile cu forța, care îi bat pe semenii lor, pe consăteni și pe bătrâni, care împart oamenii în "prieteni" și "străini", în "corecți" și "incorecți", fac totul posibil pentru a distruge Ucraina?

Întrebarea este retorică.

***

Deci, constatăm că țara noastră datorită activității unor politicieni și "patrioți" devine din ce în ce mai asemănătoare cu Oceania descrisă de George Orwell, în care întreaga ideologie este construită pe conceptul de "dublă gândire", motto-ul principal al căreia sunt cuvintele: "Războiul este pace; Libertatea este sclavie; Ignoranța este putere".

Potrivit lui Orwell, "dubla gândire" constă în faptul că o persoană poate "să spună minciuni sfruntate și în același timp să creadă în ceea ce spune, să uite orice fapt care a devenit incomod și apoi, când va fi necesar din nou, să-l readucă din uitare pentru atât timp cât va fi necesar, poate nega existența realității obiective și ține cont de realitatea pe care o neagă... Deci minciună este întotdeauna cu un pas înaintea adevărului".

Mi-aș dori foarte mult ca cuvintele lui Orwell să rămână doar pe hârtie și să nu fie încorporate ferm în viața noastră. Acest lucru poate fi realizat numai prin refuzul "dublei gândiri" și a dublelor standarde. Altfel nu va fi posibil să construim un stat de drept.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Sunteți de acord că primul apărător al Ortodoxiei este conducătorul Fanarului?
da, el protejează Ortodoxia de erezii și schisme
8%
nu, se apropie de BRC, dezbină Biserica și acționează după bunul plac al politicienilor
88%
nu-mi pasă, el nu mă interesează
4%
Total voturi: 48

Arhiva

Система Orphus