Odesa și catedrala: Ce legătură există între bombă și autocefalie?

25 iulie 17:21
6502
Va accepta mitropolitul Onufrie proclamarea autocefaliei? Imagine: UJO Va accepta mitropolitul Onufrie proclamarea autocefaliei? Imagine: UJO

După țintirea în catedrala BOUkr din Odesa, au apărut publicații în care se cerea autocefalia. Dar poate fi folosită o bombă ca argument pentru independența Bisericii?

Ziua de 23 iulie 2023 a început cu o veste foarte rea pentru fiecare creștin ortodox –  distrugerea catedralei Schimbării la Față din Odesa. În doar câteva ore, aproape toată lumea, de la bunicuțele din sate până la Președintele Ucrainei, au început să vorbească despre acest eveniment. Nu e de mirare, pentru că catedrala din Odesa nu este doar o decorare a orașului – este o biserică importantă, care cu doar 13 ani în urmă a fost sfințită de patriarhul Chiril personal.

La doar câteva ore după lovitura cu rachete din Odesa, a fost publicat adresarea emoționantă a arhiepiscopului Victor de Arțiz, în care acesta a cerut ca patriarhul Chiril "să se țină departe de Biserica Ortodoxă Ucraineană", iar mai târziu în aceeași zi, mitropolitul Agafanghel al Odesei și-a înregistrat propria adresare. Preafericitul Mitropolit Onufrie a reacționat la distrugerea catedralei, făcând apel către credincioși "să-și astâmpere mânia" și să nu o lase să se transforme în ură oarbă.

Totuși, un alt lucru surprinde: cât de rapid, parcă prin farmec, au apărut publicații care cereau ca Biserica Ortodoxă Ucraineană să răspundă loviturii de la Odesa cu "o ruptură totală cu Biserica Ortodoxă Rusă". O petiție online a început colectarea de semnături pentru apelul clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene către Preafericitul Mitrpolit Onufrie, prin care se solicita convocarea unui Sinod și proclamarea autocefaliei. Ei susțieaun că "a venit vremea". Dar este chiar așa? Este posibil să contrapunem ținitirea cu o rachetă într-o biserică, deși foarte importantă, cu decizia privind statutul întregii Biserici? Să încercăm să ne deslușim.

Sinodul de la Teofania: de la dragoste la ură

Să începem prin a ne contura poziția: o decizie atât de serioasă precum autocefalia ar trebui luată exclusiv din motive ecleziastice, justificate canonic și eclesiologic, și să nu depindă de agenda politică. Este clar că nu a existat o asemenea autocefalie în istoria Bisericii. Așa cum este la fel de evident că efectiv toate autocefaliile au fost fie autoproclamate, fie "acordate" cu implicarea serioasă a autorităților. Totuși, aceasta nu înseamnă că nu trebuie să luptăm pentru un ideal.

Astfel, lăsând deoparte emoțiile, să încercăm să analizăm situația la care asistăm în prezent. Prima întrebare pe care o punem este cine anume încearcă să pună presiune asupra Preafericirii Sale prin colectarea de semnături. Presupunem că unul dintre autorii acestei petiții este preotul interzis al Eparhiei de Dnipropetrovsk, Andrii Pinciuk. Acest fapt nu este lipsit de importanță pentru că acestă persoană s-a discreditat atât de mul în ochii credincioșilor și a clerului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, încât oricare dintre inițiativele sale "bisericești" nu sunt percepute decât ca o provocare.

Chiar de la început, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainenene care a avut loc în mănăstirea Teofania din Kiev, a fost supus unor critici dure pentru că, potrivit autorului (sau autorilor), "după cum a arătat timpul", deciziile acestui Sinod "s-au dovedit a fi luate cu jumătate de inimă și au permis interpretări diametral opuse".

Dacă autorul acestei petiții este preotul Andrii Pinciuk, atunci este ciudat că a durat atât de puțin timp (puțin mai mult de un an) pentru a înțelege "lipsa de curaj a deciziilor" luate la Sinod, pentru că cu puțin timp în urmă tot el a declarat: " Sincer vorbind, nu credeam în el (în Sinod – Red). El se asemăna cu o cameră întunecată în care întunericul era pe cale să devină atât de dens, încât părea că va acoperi toată lumea. Și deodată, Cineva invizibil scoate o lampă ca să strălucească pentru toată lumea. Este exact ceea ce s-a întâmplat la Sinod. Chiar cred că valoarea evenimentelor ce s-au săvârșit acolo vor putea fi înțelese cu mintea peste decenii, nu peste ani. Pentru că a fost un eveniment cu adevărat mare".

Și iată că acum, potrivit lui Pinciuk, acest "mare eveniment" a ridicat mai multe întrebări decât a oferit răspunsuri, pentru că "nu s-a săvârșit o ruptură reală cu Biserica Ortodoxă Rusă", deoarece nu a fost proclamată autocefalia.

Totuși, cu puțin timp în urmă, din nou, presupusul autor al petiției a spus lucruri care se contraziceau direct: de exemplu, că Biserica Ortodoxă Ucraineană ar fi apelat la Epistola Patriarhului Alexie privind suveranitatea în guvernare, ceea ce a fost o "mișcare genială". "Acest fapt ne scutește de o situație umilitoare și, după părerea mea, absolut de neînțeles, de a depune un fel de petiție la Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse sau la Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse, prin care să se ceară autocefalia. În schimb, spunem simplu și clar: "Iată, noi avem Epistola pe care am extins-o puțin". Este o mișcare atât de genială! Nimeni nu se aștepta la aceasta". Și continuă: "Preafericitul Mitropolit Onufrie nu a folosit cuvântul "autocefalie". Aceasta este înțelepciunea lui Samson (se pare că Pinciuk a dorit să zică a lui Solomon – Red.). Pentru că am avut 30 de ani de propagandă împotriva autocefaliei în Biserică. Însuși cuvântul are deja o conotație negativă. Și este corect că a fost înlăturat – deoarece el taie urechea. Trebuie să treacă un anumit timp".

Cu alte cuvinte, cu un an în urmă, preotul Andrii Pinciuk spunea că totul la Sinod s-a făcut corect, dar acum crede altfel. Ce a provocat o schimbare atât de bruscă a poziției sale? Să fi fost din cauza rachetei care a lovit catedrala Schimbarea la Față a Mântuitorului din Odesa? Este puțin probabil. Pentru că rachetele și obuzele rusești au mai lovit sfintele lăcașuri ucrainene și bisericile BOUkr. Potrivit informațiilor oficiale, în timpul conflictului armat, peste 240 de lăcașuri ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene au fost avariate sau distruse. Cu ce sunt aceste biserici mai rele decât catedrala din Odesa? De ce nu au apărut petiții similare după distrugerea acelor Biserici? Deoarece fiecare dintre ele este o Casă a lui Dumnezeu unde a fost săvârșită Euharistia. Și nu este războiul Rusiei împotriva Ucrainei un motiv suficient pentru a ridica problema autocefaliei? Și, în general, trebuie ca un eveniment anume să stea la baza deciziilor epocale ale unei Biserici? Fiindcă ele se iau pentru secole și milenii.

Care este cauza cererii de autocefalie?

Pe de altă parte, prin ce diferă lovitura cu rachetă asupra catedralei Schimbarea la Față a Mântuitorului din Odesa de o lovitura de baros în ușile aceleiași catedrale Schimbării la Față din Bila Țerkva? În opinia noastră, nu există nicio diferență. Așadar, de ce autorul petiției cere "ruperea unității" cu Biserica Ortodoxă Rusă și, în același timp, cere dialogul cu așa numita Biserică Ortodoxă a Ucrainei, creată recent de autoritățile de stat? Sunteți de acord că ne confruntăm cu standarde duble. Astfel, se pare că racheta care a lovit altarul catedralei din Odesa este doar o scuză pentru apariția petiției lui Pinciuk. Adevăratul motiv care stă în spate este "cererea insistentă" a cuiva. Putem ghici cine este acel cineva din mai multe fraze ale adresării publicate.

De exemplu, Pinciuk consideră că "nu a existat o ruptură reală cu Biserica Ortodoxă Rusă" și "în aceste circumstanțe, la aproape un an de la începutul războiului, autoritățile de stat au urmat cursul spre lichidarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene". În continuare el spune că se adresează Preafericirii Sale, "nu autorităților civile", dar în paralel lasă de înțeles că statul a avut "temeiuri pentru a înainta pretenții Bisericii noastre".

Aceasta nu este o noutate: statul înaintează pretenții Bisericii Ortodoxe Ucrainene efectiv de când Ucraina și-a dobândit independența. În cea mai mare parte, toate aceste afirmații nu numai că nu sunt susținute de fapte, dar sunt exagerate sau chiar false. A te baza pe ele ca argument pentru a justifica necesitatea autocefaliei înseamnă nu numai a juca în mâinile autorităților, ci și a recunoaște "corectitudinea" tuturor acestor pretenții. Și a face acest lucru ar însemna să accepți argumentele dușmanilor Bisericii noastre, care toarnă pe ea șiroaie de noroi. Este puțin probabil ca credincioșii să accepte o astfel de perspectivă.

Autocefalia este o răzbunare?

Da, țara este în război. Da, în această situație, conducerea Bisericii Ortodoxe Ruse s-a arătat în cea mai proastă lumină, distrugând efectiv ideea pe care ei înșiși o promovează de zeci de ani despre "necoincidența granițelor Bisericii cu ale statului". Dar la ei, totul coincide perfect. Nu coincide la noi.

Dar trebuie să acționăm în același mod? Trebuie să căutăm răzbunare pentru încălcările canoanelor prin încălcarea lor? Spune undeva Hristos că dacă cineva te fură, atunci trebuie să furi și tu?

Nu. El spune că trebuie să-i tratăm pe ceilalți așa cum ne-am dori să fim tratați noi. Deci, dacă Biserica Ortodoxă Rusă ne fură eparhiile din estul Ucrainei, noi nu trebuie să facem același lucru. Chiar dacă ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse fac declarații jignitoare care întrec orice bun simț, noi nu trebuie să facem același lucru. Și dacă au uitat cine este Hristos, nu este un motiv ca și noi să-L uităm.

Nu putem riposta cu autocefalia pentru că ne-au șuat anumite eparhii. Autocefalia trebuie să fie rezultatul unei lucrări serioase în domeniul teologiei, eclesiologiei și dreptului canonic și ar trebui acordată în funcție de nevoile Bisericii, nu ale statului.

Ce e de făcut cu Fanarul?

La sfârșitul adresării, autorul exprimă un alt gând care poate vărsa lumină asupra adevăratelor motive care au stat la baza petiției.

El afirmă că mișcarea Bisericii Ortodoxe Ucrainene către autocefalie nu poate avea succes "fără a reveni la unitatea în rugăciune cu Patriarhul Ecumenic și cu toate Bisericile care recunosc BOaU". Și aici vom fi de acord – nu poate. Autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene necesită o abordare multilaterală și trebuie să rezolve problemele existente, nu să creeze altele noi. Și dacă vom declara autocefalia, ce va fi atunci? Fanarul nu o va recunoaște, așa cum nu o vor recunoaște Bisericile de origine greacă. Bineînțeles, Biserica Ortodoxă Rusă nu o va recunoaște și va declara că am căzut în schismă. Există îndoieli că alte Biserici o vor recunoaște. Ce va urma?

Atunci fie vom rămâne în statutul de schismatici, fie... ne vom alipi la  BOaU. Acesta este, de altfel, visul tuturor criticilor nordici ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care nu pot dormi liniștit până când Biserica Ortodoxă Ucraineană nu va fi declarată "structură schismatică".

Concluzia este evidentă: inițiatorii petiției, care s-au dovedit a fi provocatori și manipulatori, au decis că pe valul de indignare față de explozia catedralei din Odesa, vor reuși să împingă Biserica Ortodoxă Ucraineană într-o prăpastie adâncă, din care singura ieșire poate fi catapultarea în schismă. Ei au nevoie de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ucrainene și proclamarea autocefaliei doar în acest scop.

Dar oricât nu ne-ar copleși emoțiile, să ne amintim mereu că orice hotărâre sinodală trebuie luată de Duhul Sfânt, nu în stare de supărare și isterie.

Dacă observați o eroare, selectați textul dorit și apăsați Ctrl+Enter sau Trimiteți o eroare pentru a o raporta editorilor.
Cititi si