BOaU și Patriarhia Română: trebuie să așteptăm o "recunoaștere hibridă"?

Cu ajutorul lui Filaret Pancu, BOaU a decis să stabilească relații cu Biserica Ortodoxă Română. Imagine: UJO

"Sinodul" BOaU schismatice l-a scos pe "episcopul" Filaret Pancu din componența sa și l-a transferat în jurisdicția BOR. Ce se află în spatele acestei decizii ciudate?

La 09 iulie 2020 "sfântul sinod" al Biserivcii Ortodoxe a Ucrainei (nerecunoscute) l-a scos pe "episcopul" de Belgorod-Destrovsk Filaret Pancu (în cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei de la Kiev el este "arhiepiscopul" de Fălești și al Estului Moldovei) din structura sa pentru conplicitate cu Filaret Denisenko. În plus, "sinodul" BOaU "l-a transferat" pe Pancu în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române, sau mai exact a Mitropolitului Basarabiei Petru (Păduraru), care activează în Republica Moldova.

În același timp, "sinodul" l-a acuzat pe Filaret Pancu de "complicitate" cu Filaret Denisenko și de încălcarea normelor canonice: "El (Pancu – n.r.), după ce a coliturhgââghisit cu Primatul și Episcopatul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (schismatice) la 03 februarie 2020, l-a vizitat în secret pe Patriarhul onorific Filaret (Denisenko) și s-a adresat la el cu o declarație de refuz să fie în ascultarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei (BOaU). Ulterior din numele său a fost răspândită o declarație cu același conținut. Recent el a primit de la Patriarhul onorific Filaret (Denisenko) un titlu atribuit în mod necanonic, fapt prin care din nou a demonstrat public o neglijare conștientă a ordinii canonice".

Însă "refuzul ascultării" față de Biserică și declarația privind transferul la o altă structură religioasă din punctul de vedere al dreptului canonic sunt apreciate ca schismă și nu sunt pedepsite prin "transferul" schismaticului în jurisdicția unei a treia structuri bisericești, ci prin penitențe canonice corespunzătoare – în primul rând, prin oprirea de la slujire, apoi prin lipsirea de demnitate episcopală și, în cele din urmă, prin excomunicare. Nu există o asemenea pedeapsă ca "retragerea din episcopat". În legătură cu aceasta, apar mai multe întrebări concomitent, la care vom încerca să dăm răspuns.

În primul rând, de ce "sinodul" BOaU a reacționat anume în acest fel la acțiunile lui Pancu? De ce nimic asemănător nu s-a întâmplat cu alți "episcopi" din această structură care au trecut la Filaret Denisenko? De exemplu, de ce BOaU, după ce l-a scos din "episcopat", nu l-a transferat la Biserica Ortodoxă Rusă pe Ioasaf Șibaev, care slujește în Federația Rusă?

În al doilea rând, de ce Filaret Pancu este transferat anume la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române și în subordinea Mitropolitului Petru (Păduraru)? De ce "sinodul" BOaU l-a înmânat pe "ierarhul" problematic Patriarhiei Fanarului (cum ar decurge  din prevederile Tomosului) sau, în cel mai rău caz, nu l-a încredințat Exarhatului Patriarhiei Moscovei din Moldova? În cele din urmă, Pancu își desfășoară "slujirea" pe teritoriul canonic al Patriarhiei Moscovei și nu are nicio legătură cu românii. Și care ar fi aici legătura cu Biserica Română?

Pancu și "pedeapsa" sa

Filaret Pancu, "ierarhul" BOU-PK. Imagine: astradrom-filiala-bihor.blogspot.com

Din 1988, Pancu a aparținut clerului Eparhiei Moldovei a Bisericii Ortodoxe Ruse. A fost tuns în monahism și a hirotonit în ieromonah. În 1993 a devenit arhimandrit și, până la trecerea sa la schismaticii ucraineani din BOU-PK în 2005, a fost egumenul Mănăstirii Condrița în cinstea Sfântului Ierarh Nicolae.

În iulie 2005 Filaret Pancu a devenit "episcop" de Falești și al Moldovei de Est al Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei de la Kiev nerecunoscute (BOU-PK). De fapt, funcția sa a fost pur nominală, din moment ce avea în eparhia sa doar câteva parohii, în două dintre care tot el era paroh, și două mănăstiri mici – în cinstea Sfintei Treime și în cinstea Buneivestiri, în care slujeau  în total patru "călugări".  Adică misiunea lui Pancu în Moldova nu a avut și nu are succese deosebite – Denisenko nu l-a ajutat, dar nici nu i-a stat împotrivă.

Dar situația s-a schimbat radical odată cu apariția Tomosului.

La 15 decembrie 2018 BOU-PK a fost desființată (Filaret o va restaura peste șase luni), iar în locul ei a apărut BOaU în care a intrat toți "ierarhii" din jurisdicția lichidată. În același timp, potrivit Tomosului primit la 06 ianuarie 2019, BOaU nu avea dreptul de jurisdicție asupra parohiilor din afara Ucrainei, inclusiv în Republica Moldova. De exemplu, dacă vom trece în revistă lista "episcopilor" BOaU publicată pe site-ul Προσωπική ιστοσελίδα του Μάρκου Μάρκου, vom observa că Filaret Pancu este aproape singurul dintre "episcopatul" structurii nou create care nu are propria sa catedră (in afară de Pancu, în lista fără catedre sunt menționați Ioasaf Șibaev și Piotr Moskalev, pentru care există o adnotare că aceștia au fost scoși din cadrul BOaU la 14 iunie 2019). Astfel, după primirea Tomosului, a devenit clar că eparhia lui Pancu a fost desființată, iar poziția sa personală a rămas incertă.

Putem presupune că conducerea BOaU i-a promis că problema acordării unei eparhii lui Pancu se va rezolva, iar deocamdată să fie așa cum este, iar în viitor se va vedea ("iconomie", așa cum scrie în textul deciziei "sinodului" BOaU – vezi mai jos). Astfel, situația lui Filaret Pancu a rămas nerezolvată pe parcursul unui an întreg.

La 3 februarie 2020, în cadrul sărbătorii aniversării "intronizării" lui Dumenko, pe Pancu l-au făcut să înțeleagă că nimic nu se va schimba în viitorul apropiat. Și în aceeași zi Pancu îl vizitează pe Filaret Denisenko și "înțelegând că plecarea sa din jurisdicția Patriarhiei de la Kiev și a aflarea sa în cadrul BoaU nu este în folocul său", decide să treacă la BOU-PK. La 5 februarie Filaret Denisenko i-a acceptat cererea.

În acest sens, apare întrebarea: de ce "sfântul sinod" al BOaU a așteptat 5 luni până să decidă să-l scoată pe Filaret Pancu din structura "episcopatului" său? Sau ultima picătură a fost primirea de către Pancu a titlului de "arhiepiscop" din mâinile lui Filaret? Puțin probabil. Atunci ce stă în spatele acestui fapt?

Răspunsul direct poate fi găsit în textul deciziei "sinodale" adresată lui Pancu. Citim: "Preasfințitul Părinte Episcop Filaret (Pancu) și structurile religioase conduse de el au urmat și continuă să urmeze tradiției liturgice româno-moldovenești, iar ele nu au reprezentat niciodată diaspora ucraineană, făcând parte din Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei de la Kiev, iar apoi – din Biserica Ortodoxă a Ucrainei conform iconomiei".

Prin această frază, așa cum cred ei, schismaticii ucraineni încearcă, în primul rând, să-i arate Fanarului că respectă cu strictețe condițiile Tomosului, potrivit cărora nu pot avea nici o eparhie străină, iar în al doilea rând, prin fraza despre existența unei "tradiții liturgice româno-moldovenești", "sinodul" BOaU a dat de înțeles că schismaticii ucraineni nu pretind la această tradiție, făcând prin acest gest o plecăcine la adresa Patriarhiei Române.

Care sunt așteprările lor?

BOaU și "Vicariatul român"

În decursul unui an și jumătate de existență, în afară de Fanar, BOaU a fost recunoscută de doar două Biserici Locale – Biserica Alexandriei și Biserica Greciei. Se vorbește de mult timp că în curând alte Biserici se vor alătura la aceste două Biserici, dar deocamdată totul rămâne la nivelul vorbelor. De aceea, "sinodalii" BOaU au decis să folosească problema cu Pancu pentru a găsi un fir de negocieri cu Patriarhia Română.

Se știe că între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Ortodoxă Rusă există anumite dezacorduri legate de "Mitropolia Basarabiei". La 24 octombrie 2007 în cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a decis crearea a 7 noi eparhii. În particular, s-a hotărât crearea în "Mitropolia Basarabiei" a unei noi Episcopii a Bălților, Episcopia Basarabiei de Sud cu reședința la Cantemir și Episcopia ortodoxă a Dubăsarilor și a întregii Transnistrii cu reședința la Dubăsari. Această decizie a fost numită de către Mitropolia Moldovei a Bisericii Ortodoxe Ruse "intervenție directă și agresivă pe teritoriul canonic al unei alte ierarhii bisericești". Sinodul Bisericii Moldovei a menționat totodată că "acțiunile provocatoare ale Patriarhiei Române pot duce la ameninţarea statalității țărilor implicate în această schismă bisericească".

În plus, unii reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române au încercat să "atragă" de partea lor parohiile românești situate pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din cadrul Mitropoliei Cernăuților și a Bucovinei. Însă deciziile înțelepte și echilibrate ale Mitropolitului Cernăuților și al Bucovinei Onufrie (Berezovski) au reușit să aplaneze situația. În final, toate cele 127 de parohii românești au rămas sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice.

Astfel, la 27 iulie 2019, la câteva luni după apariția sa, Biserica Ortodoxă a Ucrainei (BOaU) schismatică creează în regiunea Cernăuți așa-numitul "Vicariat Român al BOaU" – o structură falsă în care nu a existat și nici nu există nicio parohie și care îndeplinește exclusiv funcția de "vitrină".

Desigur, în Biserica Ortodoxă a Ucrainei înțeleg absurditatea acestei situații și exercită o presiune puternică asupra parohiilor "românești" ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, încercând să atragă pe cineva în structura lor. Dar acțiunile schismaticilor sunt atât de stângace încât au reușit să întoarcă împotriva lor efectiv întreaga diaspora românească din Ucraina. Și atât de mult, încât credincioșiiâ vorbitori de limbă română sunt literalmente gata s-ă bată în toate clopotele pentru a preveni "tranzițiile" comunităților la BOaU.

Motivația membrilor structurii lui Dumenko este simplă – prin crearea unei structuri concurente  a credincioșilor vorbitori de limbă română pe teritoriul Ucrainei, BOaU speră să o folosească  ca o monetă de schimb în negocierile cu Patriarhia Română în ceea ce privește recunoașterea "canonicității" sale. Dar, cum se întâmplă deseori cu schismaticii care au întrecut toate limitele, în locul efectului dorit au obținut exact contrariul. Iată cum a fost comentată crearea unui "vicariat" într-o publicație românească: "Deși acest [vicariat] pare a fi un instrument de unitate pentru românii din Ucraina, dacă nu va fi înlăturat inițial, va duce la o scindare profundă între români ... Comunitatea românească știe că statul ucrainean duce o politică de asimilare forțată a minorităților, care a culminat cu legea educației din 2018 și legea privind limba de stat din 2019 ... Nici un preot român nu a trecut la schismatici, deși aceștia au declarat că le vor permite să slujească în limba română. Cum poți avea încredere în ei după ce zeci de ani au susținut contrariul?".

Prin urmare, în cazul lui Filaret Pancu apelul către Patriarhia Română poate fi interpretată ca o încercare de "a aplana problemele" și, eventual, o promisiune voalată de a trece în umbră speranțele nerealizate privind "vicariatul".

"Recunoașterea hibridă"

Dar strategia principală a lui Serghei (Epifanie) Dumenko pe calea răspândirii influenței structurii sale în lumea Ortodoxă este recunoașterea hibridă. Să ne amintim cum liderii BOaU și diverșii reprezentanți ai acestei structuri au declarat în mod repetat că procesul de recunoaștere a structurii lor o să fie "hibrid". Adică Bisericile Locale, fără decizii oficiale la nivelul Sinodurilor lor, vor "recunoaște" treptat BOaU prin săvârșirea unor "slujbe" comune, schimburi de delegații șidocumente oficiale.

În mare parte, trimițându-l pe Filaret Pancu în jurisdicția Patriarhiei Române, BOaU speră să primească cel puțin un răspuns oficial de la BOR. Însuși faptul existenței sale, faptul schimbului de scrisori, decizii și mesaje va fi folosit de către BOaU pentru a arăta că BOR comunică cu noi, ne răspunde, prin urmare suntem considerați ca subiect al relațiilor diplomatice bisericești, deci suntem recunoscuți.

Desigur, BOaU l-ar fi putut transfera pe Filaret Pancu în jurisdicția Fanarului (așa cum ar trebui să fie în conformitate cu Tomosul). Dar deoarece în opinia schismaticilor ucraineni, Pancu nu a vorbit "niciodată" în numele diasporei ucrainene, l-au pus la dispoziția BOR. Astfel, făcând o plecăciune la adresa României, cu mențiunea că "recunoaștem Republica Moldova nu ca teritoriu canonic al Patriarhiei Moscovei, ci al Patriarhiei Române". Ceea ce, în opinia liderilor BOaU, ar trebui să devină un moment pozitiv în posibilele negocieri referitoare la recunoașterea BOaU de către Patriarhia Română.

Mitropolitul Petru (Păduraru) și extinderea teritoriilor BOR

Concluziile sunt confirmate și prin faptul că numele Mitropolitului Petru (Păduraru) apare în textul rezoluției "sinodului" BOaU cu privire la Pancu. Care este rolul lui aici? Ei bine, pe lângă faptul că el conduce "Mitropolia Basarabiei" a Patriarhiei Române, Mitropolitul Petru este un mare susținător al extinderii influenței sale asupra teritoriilor canonice ale altor Biserici, inclusiv ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Petru (Păduraru) a fost hirotonit în 1990 de către Santitatea Sa Patriarhul Alexie al Moscovei și al întregii Rusii ca Episcop de Bălți, vicar al eparhiei Chișinăului. Dar începând cu 1991, adică după dobîndirea independenței Republicii Moldova, episcopul Petru a început s-ă lucreze activ în rândul clerului Eparhiei Moldovei a Patriarhiei Moscovei pentru a trece în jurisdicția Patriarhiei Române. La 8 septembrie și 15 decembrie 1992, clerul Eparhiei Moldovei aproape în unanimitate a decis să rămână în componența Bisericii Ruse și a discutat totodată activitatea episcopului Petru. Drept urmare, a fost făcută o petiție pe numele arhiereului locului cu cererea ca episcopul Petru (Păduraru) să fie oprit de la slujire imediat. Petiția a fost semnată de 705 de preoți. La 5 octombrie 1992 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a caterisit pe episcopul de Bălți Petru.

Cu o lună mai târziu, la 19 decembrie 1992, fără scrisoare de concediere din partea Bisericii Ruse și cu încălcarea canoanelor, episcopul Petru a fost admis în jurisdicția Patriarhiei Române. Mai mult, Patriarhul Teoctist l-a numit pe episcopul Petru în funcția de vicar al "Mitropoliei Basarabiei" reînnoite a Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul Moldovei. Trei ani mai târziu, episcopul Petru în pofida deciziei repetate a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse de a fi caterisit, primește rangul de mitropolit din mâinile Patriarhului Teoctist și abia în 1999 a asresat o scrisoare de pocăință Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse cu cererea să-i fie ridicate penitențele. Cererea a fost satisfăcută.

Totuși trebuie de menționat faptul că Mitropolitul nu și-a abandonat activitatea sa ambiguă. El este unul dintre cei mai activi susținători ai extinderii influenței Bisericii Ortodoxe Române pe teritorii care nu țin de jurisdicția sa. În ianuarie 2005 Păduraru a semnat un "decret privind crearea unui protopopiat al Mitropoliei Basarabiei la Moscova". La 01 noiembrie 2007, comentând decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de a înființa trei noi eparhii ale Mitropoliei Basarabiei cu reședința la Bălți, Cantemir și Dubăsari, Mitropolitul Petru a declarat că această decizie este temporară. "Când va veni momentul potrivit, reședințele Eparhiilor de Bălți și Cantemir se vor muta în orașele ucrainene Hotin, Izmail, Belgorod-Dnestrovsk". Pe baza acestor fapte putem înțelege că menționarea acestei persoane în decizia "sinodală" a BOaU nu este întâmplătoare. Mai mult, oamenii care cunosc situația din interiorul Bisericii Române, susțin că planurile și obiectivele Mitropolitului Petru, la fel ca și comportamentul său în general, nu sunt întru totul sub controlul Patriarhiei.

De exemplu, în anul 2008, 44 de preoți din "Mitropolia Basarabiei" au cerut ca Patriarhul României să-l demisioneze pe Mitropolitul Petru (Păduraru). Ei susțineau că arhiereul "contribuie la politizarea activității Mitropolitei și că nu este dispus pentru un dialog cu clerul", și au cerut "ca Mitropolia să fie scoasă de sub influența oricărui partid, deoarece Biserica trebuie să fie deasupra partidelor și ideologiilor". În cele din urmă, acuzându-l pe Mitropolitul Petru de "despotism" și dependență de liderul Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD) din parlamentul Republicii Moldovei Vlad Cubreacov, acești preoți au cerut să fie subordonați direct Patriarhului Daniel.

Pornind de la cele susmenționate, putem presupune că BOaU a decis să-l folosească pe Filaret Pancu, deja pierdut pentru ei, în scopuri proprii, și anume pentru "recunoașterea lor hibridă" de către Biserica Română. Deoarece practic nu există nicio șansă că Patriarhul Daniel are intenția să răspundă schismaticilor ucraineni, este probabil ca BOaU să spere la o comunicare pe tema lui Pancu cu Mitropolitul Petru (Păduraru).

***

Rezumând circumstanțele acestei situații, am dori ca Biserica Română să înțeleagă că schismaticii ucraineni sunt niște oameni care sunt gata să negocieze cu orice, chiar și cu ceea ce nu le aparține, pentru a-și atinge scopul. Crearea "Vicariatului român" în care nu există nici o parohie, încercările de a face presiuni asupra creștinilor ortodocși vorbitori de limbă română pentru a-i atrage în structura lor, în sfârșit – încercările de a-l folosi pe Filaret Pancu, care a trecut la BOU-PK, pentru a contacta Biserica Ortodoxă Română – totul ne arată că după ce au obținut "legalizarea" din partea Fanarului, actualii "ierarhii" ai structurii lui Dumenko, la fel ca înainte, nu gândesc în categorii bisericești, ci politice – beneficiul și oportunitatea.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să ia parte la procesul de instaurare a păcii în Donbas?
Da, Hristos ne-a lăsat poruncă să fim făcători de pace.
100%
Nu, acest lucru este sarcina autorităților.
0%
Este inutil, politicienii nu doresc pacea.
0%
Total voturi: 1

Arhiva

Система Orphus