Sinaxa de la Amman: absenţa Fanarului şi legitimitatea deciziilor Soborului

Întrunirea ortodoxă ecumenică din Iordania este programată pentru sfârșitul lunii februarie 2020. Imagine: UJO

Cine în Biserică are dreptul să convoace Sinoade, şi oare absența Fanarului va afecta legitimitatea deciziilor Sinaxei Primaţilor Bisericilor Ortodoxe de la Amman?

Acum, când au început să apară activ mesaje de la diferite Biserici despre confirmarea prezenței lor la întrunirea Primaţilor Bisericilor Locale în Iordania, a devenit absolutv limpede – acest eveniment va avea loc. Mai mult, deja se indică date concrete – 25 februarie și (sau) 26 februarie 2020.

Dar, pe măsură ce se apropie, din ce în ce mai evidentă devine divizarea Ortodoxiei în partea pro-greacă şi cea pro-slavă. De fapt, ne confruntăm cu o tactică organizată de fanarioti, al cărei obiectiv principal este lupta pentru "drepturile" și "privilegiile" Patriarhiei de la Constantinopol. Retorica ierarhilor fanarioţi la această problemă este uimitoare chiar și pentru persoanele îndepărtate de Biserică. Se ajunge la punctul în care unii episcopi declară că "Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Fecioara Maria este de partea Patriarhului Bartolomeu în lupta împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse".

Refuzul Bisericii din Albania – o surpriză?

Amenințările, insultele, presiunea politică și alte "metode" de influență au dus la ceea ce cunoaștem în acest moment – în afară de Patriarhul Ierusalim Teofil și Patriarhul Antiohiei Ioan, nimeni dintre Primaţii Bisericilor de limbă greacă nu vor participa la întrunire. Ultimul care a refuzat să plece în Iordania este Arhiepiscopul Albaniei Anastasie. În opinia sa, "inițiativa de a vindeca noua realitate aparține, fără îndoială, Patriarhiei Ecumenic". De aceea, Arhiepiscopul Anastasie susţine că "propunerea de a se întâlni în Iordania, în loc să contribuie la vindecare, va complica situația care trece de limitele tratamentului prescris. Nu putem participa la întrunirea propusă".

Cu toate acestea, recent Arhiepiscopul Anastasie a subliniat că "problema ucraineană" poate fi soluţionată doar împreună, la Sinodul Primaţilor.

În scrisoarea sa către Patriarhul Chiril, Arhiepiscopul Anastasie a promis că va face tot posibilul pentru a împiedica dezbinarea în Ortodoxia mondială. Potrivit ierarhului albanez, "o astfel de dezvoltare a evenimentelor va fi o lovitură dureroasă pentru încrederea în Ortodoxie, ceea ce trebuie evitat prin toate mijloacele. Oricât de imposibil ar părea acest lucru, credem că toți trebuie "să facem totul" pentru a reveni la Sinaxele Primaţilor și la planificarea unui nou Sinod Mare. Suntem conștienți că unii vor considera aceste propuneri nerealiste și în cele din urmă imposibile. Și, cu toate acestea, sunt convins că nimeni nu poate fi realist dacă nu crede în miracole și că ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu (Luca 18. 18-27)".

În plus, Întâistătătorului Bisericii Albaneze îi aparţin cuvintele "timpul nu corectează automat schismele bisericeşti, nu le vindecă, ci dimpotrivă, le afirmă și le aprofundează". Prin urmare, "este necesar de a găsi modalități urgente pentru evitarea polarizării bisericii", ceea ce poate fi făcut numai prin aplicarea "principiului sobornicităţii" ca "singurul care poate deschide o cale de ieșire din criza existentă". Mai mult, potrivit declaraţiilor  Primatului Albanez, "cu cât este amânată aplicarea principiului sobornicităţii la nivel ortodox ecumenic, cu atât dezbinarea multidirecțională în lumea ortodoxă va deveni mai periculoasă".

Cu toate acestea, în pofida acestor declaraţii corecte, Arhiepiscopul Anastasie a refuzat să participe la întrunirea ortodoxă ecumenică a Întâistătătorilor la Amman. Principalul argument în acest refuz a fost faptul că iniţiativa îi aparţine Patriarhului Teofil, și nu Întâistătătorului Fanarului. Se cere menţionat faptul că şi mai devreme Primatul Bisericii Albaneze și-a exprimat opinia că prerogativa de a convoca Sinoade aparține exclusiv Patriarhiei de la Constantinopol. Pe ce se bazează această opinie eronată, exprimată de toţi simpatizanţii Fanarului?

Premise false

Doctrina dreptului exclusiv al Fanarului de a convoca Sinoade ortodoxe ecumenice se bazează pe o înțelegere greşită a celui de-al treilea canon al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic, care prevede: "Episcopul Constantinopolului să deţină privilegiul onoarei după Episcopul Roman, deoarece Orașul său este noua Roma".

Astfel, Sinodul a recunoscut la episcopul Constantinopolului privilegiul de onoare (πρεσβεία τής τιμής, prioris honoris partes), pe care nimeni niciodată nu l-a contestat. În același timp, acest privilegiu nu-i conferă Patriarhului Constantinopolului nici un drept special de autoritate în Biserică, vorbim doar despre locul din Diptic, unde Constantinopolul după căderea Romei s-a mutat de la locul doi la primul. Patriarhul Constantinopolului poate să prezideze Sinoade (dar nu să le conducă), să-și pună semnătura în fața altor episcopi și să fie primul la oficierea liturghiilor. Și atât.

Într-o lucrare de a sa, Episcopul Tihon de Gostomel scrie: "Conferindu-i episcopului Constantinopolului privilegiul de onoare, cel de-al II-lea Sinod Ecumenic indică singurul temei pentru acest privilegiu –  "pentru că orașul său este noua Roma". Această motivație pur politică a rezoluției sinodale (purtând caracterul unei concesii faţă de puterea de stat) exclude orice temei bisericesc (de exemplu, referirea la originea apostolică a acestei catedre, la meritele speciale ale episcopilor săi, etc.)".

În plus, susținătorii moderni ai dreptului exclusiv al Fanarului, necunoscut anterior în Biserică, de a convoca Sinoaue, fac referinţă la unele documente ale Sinodului Cretan din 2016. Astfel, în textul "Epistolei" sale se propune "crearea Sfântului și Marelui Sinod ca Institut care funcționează în mod regulat". În primul paragraf al acestei "Epistole" se acordă o atenție deosebită faptului că acest Sinod a fost convocat de Patriarhul Bartolomeu. Deci, la Fanar concluzionează că numai Patriarhul Constantinopolului poate iniția astfel de reuniuni. Logica este particulară – ei afirmă că dacă Întâistătătorul Bisericii de la Constantinopol a convocat o dată Sinodul, înseamnă că numai el are dreptul să convoace toate următoarele. Totuși, ce trebuie de făcut dacă vreo Biserică Locală va vea pretenții faţă de Primatul Fanarului? Fanarioţii nu răspund la această întrebare.

Care Patriarhi au inițiat Sinoade (Ortodoxe) Ecumenice?

Știm din istoria Bisericii că Sinoadele ecumenice nu au fost niciodată convocate de nici unul dintre patriarhi. Inițiativa unei soluții ortodoxe ecumenice pentru problemele Bisericii a venit aproape întotdeauna din partea împăraților. În același timp, istoria cunoaşte mai multe cazuri când Sinoadele care pretindeau la statutul de ecumenice au fost convocate de către Primaţii Bisericii din Ierusalim.

În special, teologul grec Nicolae Mannis citează cel puțin trei exemple istorice care mărturisesc în mod viu că Patriarhul Ierusalimului are tot dreptul să convoace Sinoade.

Așadar, în Duminica Rusaliilor din anul 763, Patriarhul Ierusalimului Teodor I (745 - 771) a convocat Sinodul care a condamnat erezia iconoclaştilor. La acest Sinod au luat parte Patriarhul Alexandriei Cosma (727 - 755) și Patriarhul Antiohiei Teodosie (751 - 773) cu episcopii lor. Este deosebit de important de subliniat faptul că Patriarhul Constantinopolului de atunci Constantin II nu a participat la acest Sinod, pentru că îi simpatiza pe iconoclaşti și a fost chiar anatemizat după moartea sa la al VII-lea Sinodul Ecumenic.

În aprilie 836, în timpul celei de-a doua faze a iconoclasmului, Patriarhul Ierusalimului Vasile (820-838) a convocat un alt Sinod, care a exprimat sprijinul pentru cinstirea sfintelor icoane. Trebuie menționat că acest lucru s-a făcut din cauza că toți patriarhii Constantinopolului din acea vreme susţineau erezia iconoclastică și pur și simplu nu au dorit să rezolve problema cinstirii icoanelor în mod sobornicesc. Și, la fel ca în primul caz, acest Sinod a obţinut sprijinul Patriarhului din Alexandria Hristofor (817 - 841) și al Patriarhului din Antiohia Iov (813 - 843).

Și, în sfârșit, în aprilie 1443, la inițiativa lui Arsenie, Mitropolitulului Cezareei şi al Capadociei, care a sosit în Orașul Sfânt sub pretextul pelerinajului, Patriarhul Ierusalimului Ioachim a convocat Sinodul din Ierusalim, la care au participat Patriarhul Alexandriei Filoteu (1435-1459) și Patriarhul Antiohiei Doroteu (1435-1452) ). Acest Sinod a condamnat Unia de la Florența și pe susținătorul acesteia, Patriarhul Constantinopolului Mitrofan al II-lea.

Observăm că istoria Bisericii ne arată că în cazul în care Patriarhul Constantinopolului cade în erezie sau face abuz de autoritate în conducerea Bisericii (ceea ce pune Ortodoxia în pragul schismei), atunci orice alt Primat al Bisericii Ortodoxe Locale poate și trebuie să inițieze Sinodul pentru a lua o decizie asupra problemei survenite. Mai mult, cazul Patriarhului Mitrofan II, care a susținut unia cu catolicii, arată că inițiativa Sinodului poate aparține până şi unui simplu episcop (Mitropolitul Arsenie al Capadociei). Prin urmare, cuvintele actuale ale Primatului Bisericii din Albania Anastasie că preocuparea pentru unitatea Bisericii aparține fiecărui creștin ortodox sunt deosebit de relevante.

De câți Primaţi este nevoie pentru Sinod?

Până în prezent, Patriarhiile Ierusalimului, României, Serbiei, Moscovei, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă a Ţinuturilor Cehe și Slovaciei și-au confirmat deja participarea la Sinaxa Ortodoxă Ecumenică din Amman. Pornind de la declarațiile Patriarhului Antiohiei Ioan, putem face concluzia că şi Sanctitatea Sa va veni în Iordania. În plus, UJO dispune de informația în că episcopii Bisericii Georgiene vor fi prezenți la Amman.

Patriarhiile din Constantinopol și Alexandria, Bisericile Ortodoxe din Albania și Grecia au refuzat să participe. Probabil că nu va sosi la Amman Primatul Bisericii Ortodoxe a Ciprului Arhiepiscopul Hrisostom.

Cu alte cuvinte, putem constata deja că declaraţiile Arhiepiscopului Albanez Anastasie despre dezbinarea în Ortodoxie s-au dovedit profetice. În noiembrie 2019 el a scris că tergiversarea cu adoptarea unei soluției privind "problema ucraineană" va duce la o descompunere etnofiletică (în greci, slavi și cei care doresc relații armonioase cu toată lumea), ceea ce la rândul său anulează caracterul multinațional și multicultural al Ortodoxiei și natura sa Universală".

Prin urmare, este evident că majoritatea Bisericilor Ortodoxe de limbă greacă (cu excepția Antiohiei și a Ierusalimului) vor boicota Întrunirea de la Amman. Dar absența lor va afecta oare legitimitatea deciziilor acestui Sinod?

Din nou, istoria Bisericii ne spune că numărul participanților la Sinod nu conferă deciziilor sale legitimitate automată. De exemplu, la Sinodul din 1443 care a condamnat uniatismul, dintre toţi Primaţii Bisericilor Ortodoxe Locale au participat doar trei. Dar este posibil oare să afirmăm că din această cauză deciziile Sinodului au fost mai puțin legitime decât deciziile, de exemplu, ale primului Sinod ecumenic? Desigur că nu.

În mod similar, absența cuiva nu afectează legalitatea deciziilor luate. De exemplu, la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic nu a fost reprezentanţi ai papei. Papa Vigiliu a refuzat să participe la al V-lea Sinod, iar la al VI-lea și al VII-lea Sinod nu a fost prezent nici un Patriarhi din Est. Cu toate acestea, deciziile acestor Sinoade au fost acceptate de întreaga Biserică și nu au fost niciodată puse la îndoială.

Este important să nu uităm că Biserica este Trupul lui Hristos, iar Capul său este Hristos Însuși. Sarcina Sinodului este să găsească o soluție care să nu exprime opinia majorității, ci Adevărul dat de Hristos. Prin urmare, putem afirma că principalul lucru în Sinoadele Ortodoxe nu este numărul maxim de participanți. Orice problemă este rezolvată aici nu cu majoritatea voturilor, ci prin Duhul Sfânt. Și, prin urmare, chiar și o singură persoană, dacă este cu Hristos, poate avea dreptate, așa cum a fost cazul lui Marcu din Efes, singurul episcop din delegația Bisericii de la Constantinopol care nu a acceptat Unia de la Florența în 1439.

Deci, să ne rugăm ca deciziile Sinodului de la Amman din Iordania să fie adoptate de ierarhi în mod sobornicesc, și să fie inspiraţi de Duhul Sfânt și de Capul Bisericii – Hristos.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Biserica Ortodoxă Ucraineană trebuie să ia parte la procesul de instaurare a păcii în Donbas?
Da, Hristos ne-a lăsat poruncă să fim făcători de pace.
100%
Nu, acest lucru este sarcina autorităților.
0%
Este inutil, politicienii nu doresc pacea.
0%
Total voturi: 1

Arhiva

Система Orphus