Ciuma, holera, "gripa spaniolă": epidemiile din istoria noastră

Kiev. Carte poștală de la începutului secolului XX. Imagine: kiev24.ua

Nu există nimic nou în actuala pandemie a coronavirusului – "molimele" au existat în fiecare secol. Să ne amintim de cele care ne sunt cele mai apropiate în timp.

În pofida ridicări mai multor măsuri de carantină, interesul intens pentru subiectul coronavirusului nu scade. Mass media informează insistent populația despre tot ce se referă la noul coronavirus, împiedicându-i pe cititori să se relaxeze: un parlamentar s-a îmbolnăvit, altul s-a însănătoșit, undeva izbucnește un nou focar al bolii, altundeva toți s-au recuperat deja, dar undeva mai sunt încă bolnavi și transportul public nu va începe să circule. Chiar și cel leneș scrie despre aceasta, iar oamenii citesc totul.

Starea de spirit a oamenilor este diferită: de la panică – la neîncredere, de la frica de a pierde sănătatea și viața – la frica de a rămâne fără mijloace de trai. Unii înaintează diverse teorii ale conspirației de tipul "conspirației mondiale în scopul reducerii populației de pe glob cu arme bacteriologice".

Este puțin probabil că vom ști exact de unde și cum anume a ajuns la noi această boala. Însă un lucru este sigur: în actuala pandemie nu există nimic nou pentru umanitate – bolile, epidemiile, "molimele", cum erau numite în vechime, au răpus milioane de vieți umane timp de mai multe secole. Să ne amintim de cele care ne sunt mai apropiate în timp.

Dangătul de clopot în timpul holerei

Caricatură a epidemiilor de la Kiev.1908. Imagine: fakty.ua

La începutul secolului al XIX-lea, după campaniile coloniale ale Angliei în Orientul Mijlociu, holera a trecut pentru prima dată dincolo de focarul său istoric. Epidemia a început în India, apoi cu caravanele comerciale a ajuns în Europa și Africa. Deja în 1829 holera a apărut în Rusia (Orenburg), iar în 1847 a ajuns la Kiev. Conform altor surse, holera a apărut la Kiev cu aproape 20 de ani mai devreme.

Deci, potrivit legendei, în 1829 clopotnița din Nikolskaia Borșceiagovka a început să emită niște sunete ciudate. Au început să bată clopotele de la sine, cum se spunea în popor – "înainte de holeră". Diplomatul rus A.Ia.Bulgakov în scrisoarea sa către o persoană privată din Sankt Petersburg în iarna anului 1830 a scris: "Da, frate, este clar că holera nu se teme nici de îngheț. Zakrevski a zis ieri că ea crâncen bântuie în Kiev... ". În toate modurile posibile a fost tratată holera – și cu ceai în care se adăuga acid clorhidric. Totuși, din diferite surse aflăm mortalitatea în timpul acestei epidemii a fost de aproximativ 40%.

*   *   *

În mijlocul secolului al XVIII-lea la Kiev a fost construită o rețea centralizată de alimentare cu apă și o rețea de canalizare. Dar din lipsă de fonduri bugetare ea nu a fost menținută în stare corespunzătoare, ceea ce a provocat focare de epidemii în repetate rânduri.

O altă epidemie de holeră, care a avut loc în 1907,  aluat viața a 389 de persoane din mun.Kiev: apa infectată cu vibrionul holeric de pe câmpurile de irigații (în prezent raionul Obolon) s-a răspândit în oraș anume prin sistemul de alimentare cu apă.

Iată ce a scris ziarul "Timpul nou":

"Kiev, 22 octombrie: La Kiev într-un orfelinat al guberniei, o asistentă-alăptătoare s-a îmbolnăvit de holeră; după ea, din cei 45 de prunci aflați la orfelinat, 40 s-au înbolnăvit de holeră, dintre care 15 au murit".

Ziarul "Cuvântul Rusiei":

"Kiev, 27 noiembrie: La Kiev a izbucnit o epidemie gravă de holeră. Ieri au fost înregistrate 14 îmbolnăviri, astăzi – 9. Comisia sanitară ia măsuri de urgență. În piețele comerciale este pusă garda medicală. Se inspectează  periferia orașului. S-a stabilit monitorizarea vapoarelor care intră în port".

"Kiev, 28 noiembrie: epidemia de holeră la Kiev se răspândește catastrofal. Toate secțiile Spitalului Împăratului Alexandru sunt arhipline cu pacienți bolnavi de holeră. Gimnaziul nr. 3 pentru băieți, unde a fost depistată holera, este închisă temporar".

Secțiile de "Holeră” din Spitalul Împăratului Alexandru. Fotografie din anul 1910. Imagine: fakty.ua

Holera este o boală foarte gravă. Nu se poate compara cu pandemiile de gripă actuale. Din cauza acestei boli, temperatura sare la 45°C, are loc deshidratarea organismului, omul se usucă ca o mumie și moare în chinuri.

În rândul populației a început panica care a fost alimentată de diverse zvonuri, adesea lipsite de sens. Astfel, ziarul "Kieveanul" a scris că în oraș circulă un zvon potrivit căruia studenții Universității  Sf. Vladimir (în prezent Universitatea T.Șevcenko din Kiev) ar fi vinovați de răspândirea holerei. Odată a avut loc un incident tragic, când gloata înfuriată i-a sfâșiat pe doi studenți care se deplasau de la observatorul universitar spre clădirea de studii1.

Anii celor mai semnificative epidemii de holeră la Kiev: 1830, 1848, 1854, 1855, 1866, 1907. Focarele de holeră care au avut loc în Ucraina în perioada sovietică s-au răspândit pe un areal mult mai restrâns și s-au oprit în scurt timp.

"Gripa Spaniolă" care nu a fost spaniolă

Asemenea măști purtau femeile în timpul epidemiei de "gripă spaniolă". Imagine: bbc.com

Epidemia de gripă spaniolă din anii 1918-1919 a devenit cea mai mare pandemie de gripă din istoria omenirii. Aproximativ o treime din populația lumii a fost infectată cu "gripa spaniolă", iar 43 de milioane au murit. Unii bolnavi au murit chiar a doua zi, fără să mai reușească să primească vreun tratament.

Apogeul epidemiei a avut loc în ultimul an al Primului Război Mondial. Medicii nu erau pregătiți pentru o astfel de epidemie: nu aveau teste, vaccinuri, antibiotice pentru a lupta cu complicațiile. După izbucnirea gripei spaniole a început reforma mondială a asistenței medicale. Pentru prima dată au apărut ministere aparte și organizații internaționale pentru sănătate, iar accesul la îngrijiria medicală gratuită a fost acordat tuturor păturilor populației.

Totul a început ca un virus de gripă sezonieră obișnuită în primele luni ale anului 1918. Atunci rata mortalității nu a fost mai mare decât de obicei, iar societatea era mult mai interesată de știrile de pe fronturile Primului Război Mondial.

Al doilea val al bolii a început în toamna anului 1918 și s-a răspândit rapid în întreaga lume. Timp de 13 săptămâni, de la mijlocul lunii septembrie până la jumătatea lui decembrie, numărul de decese a depășit pierderile pe fronturi. Al treilea val a durat până în primăvara anului 1919.

Oamenii de știință nu au reușit să stabilească unde exact a început epidemia. Acest tip de gripă a fost numit "gripă spaniolă" pentru că guvernul spaniol a fost primul care a anunțat public despre pandemie în mai 1918. Spania a păstrat neutralitatea în timpul Primului Război Mondial. La acea vreme, aproape 40 la sută din populația țării era infectată, inclusiv regele Alfonso al XIII-lea. În alte țări participante la război, mesajele despre amploarea îmbolnăvirilor nu au trecut cenzura, pentru ca soldații să nu piardă spiritul de luptă.

Principalele simptome ale bolii au fost: tenul albastru al feței (cianoză), pneumonia, tuse sângeroasă. În stadiile târzii, virusul provoca hemoragie internă, iar pacientul se îneca cu propriul său sânge. Evoluția bolii era rapidă, unii mureau deja a doua zi după infectare. De obicei, în timpul epidemiilor de acest gen, copiii și persoanele în etate se aflau în grupa de risc. Dar o particularitate a "gripei spaniole" a fost că majoritatea celor decedați aveau vârsta între 20 și 40 de ani. Ei au fost "uciși" de propria lor imunitate, care producea prea mulți anticorpi pentru a lupta împotriva virusului, și din cauza cărora se distrugeau în cele din urmă plămânii.

Vera Holodnaia în vârstă de 25 de ani, una dintre cele mai cunoscute victime ale "gripei spaniole" din Ucraina. Imagine: bbc.com

Gripa spaniolă cel mai probabil în Ucraina a venit împreună cu forțele de ocupație germană după Tratatul de pace de la Brest din martie 1918. Până în august-septembrie, epidemia s-a răspândit în toate regiunile. Numai la Kiev și în împrejurimile sale au fost înregistrați aproximativ 700 de mii de bolnavi, dintre care peste 10 mii au murit. În unele țări și orașe au fost închise școlile, bisericile, teatrele și alte localuri publice. Vânzătorii își vindeau marfa pe străzi. Pacienții erau plasați în carantină în tabere speciale din corturi. Dar acest lucru nu a ajutat, deoarece pacienții erau identificați deja în stadii târzii.

Războiul mondial a contribuit la răspândirea pe scară largă a epidemiei: pierderi constante în rândurile trupelor, condiții nesanitare în tranșee și lagăre. În toamna anului 1918, pierderea soldaților din cauza epidemiei a fost mare de ambele părți. Prin urmare, istoricii numesc gripa spaniolă unul dintre motivele care a influențat sfârșitul Primului Război Mondial.

Cine știe, poate că Dumnezeu a lăsat să bântuie coronavirusul pentru ca să ne dăm seama ce se întâmplă și să punem capăt războiului din țara noastră?

Izvorul tuturor bolilor 

Bolile și moartea au venit în lumea noastră odată cu căderea în păcat. Părăsind Paradisul, omul a pierdut harul, și ca rezultat a început să se îmbolnăvească și să moară. Nedorind să renunțe la păcat, omenirea a primit în mod regulat admonestare prin boli, războaie și dezastre naturale. Astfel, pentru poporul israelian care călătorea prin deșert, bolile venerice au devenit o pedeapsă pentru cei care din când în când cădeau în păcatul desfrâului și participau la misterele păgâne și riturile popoarelor vecine. Războaiele devastatoare și epidemiile au mers mereu pas în pas. O armată de ucigași invizibili a fost răspunsul Providenței la dorința omului de a păcătui, de a vărsa sângele aproapelui.

Să revenim în Ucraina. Nu vom uita de alte probleme grave din sfera sănătății din țara noastră. Răspândirea rapidă a tuberculozei și HIV / SIDA a făcut Ucraina un lider în aceste boli printre țările europene. Accidentul de la Cernobîl încă continuă să tragă cu gloanțe cancerogene asupra cetățenilor                                                                                                                                                                                                                                                                                                   ucraineni. Alcoolismul, dependența de droguri și accidentele fatale își adună recolta de decese. Nu mai spun nimic despre numărul de copii care au murit în pântecele mamei din cauza avorturilor permise liber în țara noastră.

Sănătatea este darul lui Dumnezeu. Este la fel ca acei "talanți" evanghelici pe care regele i-a dat slujitorilor săi, ca aceștia să-i înmulțească prin muncă necesară și de folos. Iar noi, ca sluga cea lașă și leneșă, îngropăm acest talant, acest dar în pământ. Obiceiurile proaste, excesele, ecologia distrusă, păcatele și viciile – toate acestea reprezintă factori care ucid sănătatea sufletească și fizică a omenirii moderne. Am înnebunit în această lume atee și dezumanizată. Și atunci Dumnezeu trimite tuturor, ca o măsură pedagogică, o încercare grea. Vom rămâne creștini sau, cel puțin, oameni cu un set de umanism mirean elementar?

Fiecare se poate manifesta cu adevărat în această perioadă de încercăre. În cursul obișnuit al vieții, trăim de parcă nu ar există moartea, ne agităm, cheltuim viața pe mărunțișuri fără să ne gândim la veșnicie. Și iată că în față omului apare fantoma morții – atât de apropiată, posibilă și teribilă. La acest prag existențial, omul poate să tremure laș pentru viața sa sau să se grăbească să-i ajute pe ceilalți.

Ce va ieși din piept: scâncire tristă sau rugăciune? Teama de moarte sau teama de a pleca din viață fără pocăință și sens?

Și astăzi, la fel ca în vremurile de cândva, Biserica devine ultimul bastion în această perioadă dificilă. Biserica Ortodoxă Ucraineană a noastră va fi până la sfârșit cu poporul său în zilele de aspre încercări. Am văzut că unele Biserici Locale și confesiuni heterodoxe și-au închis bisericile tocmai atunci când enoriașii aveau nevoie de ele cel mai mult. Cum să nu ne amintim de exemplul evanghelic al comportamentului păstorului cu sluga năimită?

Întărește-ne, Doamne, în aceste vremuri! Credem că după Golgota coronavirusului din Ucraina va veni Paștele – victoria lui Hristos asupra bolilor și morții. Între timp, vom continua să trăim, să ne rugăm, să ne înălțăm din putere în putere în dragostea pentru Dumnezeu și creația Lui.

 

L. Jukovski. Din istoria epidemiei de holeră de la Kiev din 1847 // r. "Agapit", nr. 4 /2000.

Dacă observați o eroare, evidențiați textul dorit și apăsați pe Ctrl + Enter pentru a informa moderatorul despre acest lucru.

Sondaj

Este corectă inițiativa ierarhilor greci să organizeze Sinodul Ecumenic fără Fanar?
Da, Biserica trebuie să evalueze acțiunile Fanarului
71%
Nu, pentru că nu este canonic
17%
Acest lucru nu este ceva real, nimeni nu va dori să strice relațiile cu Constantinopolul
12%
Total voturi: 117

Arhiva

Система Orphus